După ce am întrebat Putem elimina spuma plastică din clădirile noastre?, răspunsul a venit pe Twitter: „DA! Cultivăm materiale izolante de înaltă performanță care sunt regenerabile și mult mai sigure decât EPS sau XPS!” Mesajul era de la echipa de la Ecovative, cunoscută de către cititorii PlanetaNoastra ca fiind inventatorii tehnologiei micospumei, unde folosesc ciuperci pentru a lega deșeurile agricole într-un substitut pentru polistiren. Până acum, au vândut în principal materiale de ambalare, dar lumea materialelor de construcție ecologice este o piață mult mai mare care strigă după acest gen de lucruri.
© Peretele Casei Mici din Ciuperci
În acest proiect demonstrativ de casă micuță, se construiește un cofraj din lambriu de pin cu nut și feder la interior și exterior, iar pereții sunt umpluți, câte 30 de centimetri pe rând, cu amestecul de miceliu și deșeuri agricole, „adăugând 30 de centimetri la fiecare două zile. Timpul dintre straturi permite fiecărui strat să se dezvolte complet și să nu fie sufocat.”
© Acoperișul Casei Mici din Ciuperci
Acoperișul este cultivat în același mod. Amestecul de ciuperci aderă la cofrajele din pin, transformând totul într-un tip de panou izolant structural. Ce idee minunată; non-toxic, neinflamabil, fără combustibili fosili, îți cultivi propria izolație. Au descoperit ceva cu adevărat important aici. Și un design drăguț, va fi un succes printre fanii caselor micuțe.
© Se aplică folia protectoare împotriva gheții și a apei
Și apoi totul merge prost. Ei acoperă totul cu o folie impermeabilă la umezeală, protectoare împotriva gheții și a apei; este adezivă și se lipește direct pe lemn. Ca arhitect, cred că aceasta este o problemă mare.
© Șindrila pare să fie prinsă direct de perete fără șipci de ventilație
Există o mare dezbatere în zilele noastre despre unde plasezi bariera de vapori, de umezeală sau de aer, dar consensul este că, în climatele reci, umezeala din perete este împinsă dinspre partea caldă spre exterior, iar peretele exterior trebuie să respire. Este o practică bună să pui șindrila pe șipci de ventilație și să creezi o fațadă ventilată (rain screen). Aici, se pare că bat șindrila direct pe exterior, fără șipci de ventilație, fără spațiu de aer. Folia protectoare împotriva gheții și a apei este aderentă în jurul cuielor, dar acum există o grămadă de mici țepi reci care intră direct în izolație, pe care se poate condensa umezeala.
Există și problema materialelor plastice. Ei scriu că totul este aproape complet lipsit de plastic, spunând „am ‘trișat’ doar într-o singură zonă: cablajul electric”. Apoi învelesc totul într-un strat gros de produs petrochimic, definit de Grace ca „un adeziv agresiv din asfalt cauciucat, susținut de un strat de polietilenă de înaltă densitate, reticulată”.
Problema este că totul este un experiment, prima dată când au încercat să construiască o casă în acest fel. Dacă peretele sau, mai probabil, acoperișul cedează, nu vor avea cum să știe dacă s-a întâmplat din cauza produsului lor real pe bază de ciuperci, sau dacă este din cauza designului ansamblului perete-acoperiș.
Izolația din ciuperci este un produs absolut minunat. Aștept cu nerăbdare să pot scrie despre panourile izolante structurale pe bază de ciuperci și despre toate celelalte produse la care visează. Casa micuță din ciuperci este un lucru frumos. Dar de un secol, buna practică în construcții a fost să tratezi placarea exterioară ca o fațadă ventilată (rain screen), să proiectezi pentru drenaj și ventilație. Sper ca la prototipurile ulterioare să fie atenți la spațiul de ventilație și să lase peretele să respire.
Citește totul despre asta pe Mushroom Tiny House, și aici găsiți un PDF al unui articol mai vechi excelent de către expertul în știința construcțiilor Joe Lstiburek despre cum (și de ce) să construiești un perete.
