9 animale cu nasuri uimitor de ciudate

Respirația și mirosul nu sunt singurele lucruri pentru care un nas este util. În lumea animalelor, nasurile au multe alte funcții: de la tentacule care găsesc hrană, unelte pentru mâncat și băut, prindere și semnale de împerechere, nasul este un element esențial pentru supraviețuirea acestor nouă creaturi, de la pești la primate.

Cartița cu nas stelat

Cele 22 de tentacule sau raze care formează nasul super-performant al cartiței cu nas stelat fac ca acest mamifer să fie unul dintre cei mai rapizi căutători de hrană din natură. Această adaptare, necesară din cauza vederii slabe a cartiței, îi permite să găsească rapid hrana — de obicei viermi mici și pești — și să atingă până la 12 obiecte pe secundă. Spre deosebire de alte cartițe, cartița cu nas stelat poate înota — și mirosi — sub apă. Este puțin probabil să vezi una în sălbăticie, deoarece își petrece majoritatea timpului sub pământ.

Maimuța cu nas turtit

Există cinci specii de maimuțe cu nas turtit, toate având același nas plat cu nări largi, orientate înainte. Maimuța cu nas turtit auriu (în imagine) trăiește în regiunile muntoase înzăpezite din sud-vestul Chinei. Se crede că forma plată și pliurile de pe nas o protejează de degerături. Maimuța se confruntă cu amenințări majore, în principal din cauza pierderii habitatului din cauza agriculturii și turismului.

Elefantul

Când te gândești la nasuri neobișnuite, elefantul ar putea fi prima creatură care îți vine în minte — deși trompa sa face mult mai mult decât să miroasă. Trompa poate atinge, gusta și respira, poate ridica crengi, poate fi folosită ca furtun în zilele fierbinți și poate ajunge la fructele aflate la distanță. Când elefanții înoată, își pot folosi trompa ca snorkel. Nările elefantului sunt situate la capătul trompei, iar simțul său olfactiv extrem de dezvoltat poate detecta o sursă de apă de la până la 19 kilometri distanță.

Maimuța proboscis

Când vine vorba de primate, cel mai lung nas îi aparține maimuței proboscis, care poate atinge aproape 18 centimetri. Nasul îmbunătățește calitatea vocalizărilor maimuței. Masculii, care au nasuri mai mari, emit un sunet puternic pentru a atrage femelele. Maimuța proboscis, care este endemică în Borneo, poate fi găsită și în Brunei, Indonezia și Malaezia. Această primată preferă zonele forestiere — inclusiv pădurile joase și mlaștinile — și este listată ca specie pe cale de dispariție în Lista Roșie a IUCN.

Peștele cu nas de elefant

Peștele cu nas de elefant, care poate ajunge la o lungime de 35 de centimetri, se găsește cel mai adesea pe fundul apelor dulci din Africa. Nasul său lung este extrem de util pentru a căuta hrană. Un raport din Journal of Experimental Biology arată că peștele folosește electrolocația pentru a găsi hrană. Un alt fapt ciudat: nasul este, de fapt, bărbia, iar aceasta este dotată cu electroreceptori care permit peștelui să se orienteze în întuneric.

Porumbelul voiajor

Abilitatea porumbelului voiajor de a găsi drumul spre casă din aproape orice loc pare miraculoasă pentru cei dintre noi care încă se pierd în Manhattan. Inițial, se credea că această trăsătură asemănătoare GPS-ului provine din neuronii bogați în fier din ciocul păsării, dar această teorie a fost infirmată. Oamenii de știință cred că sunt mai aproape de răspuns, cercetările legând activarea celulelor din trunchiul cerebral al urechii interne de expunerea porumbeilor la câmpuri magnetice. Acest mecanism îi ajută să găsească drumul înapoi la cuibul lor personal de la peste 1.600 de kilometri distanță.

Șobolanul african cu buzunare uriașe

Sarcinile de detectare a bombelor nu mai revin doar câinilor: un grup de șobolani africani cu buzunare uriașe lucrează și el pe teren pentru a identifica și a localiza minele terestre. Deși șobolanii au un simț al mirosului la fel de dezvoltat ca al câinilor, sunt mult mai mici — între 23 și 43 de centimetri lungime, ceea ce este totuși impresionant pentru un șobolan — ceea ce le permite să se deplaseze mai ușor în spații înguste.

Rechinul-ciocan

La fel ca alte animale din această listă, rechinul-ciocan își folosește protuberanța pentru mult mai mult decât mirosul. De asemenea, poate localiza prada preferată (stingray) înainte de a o consuma. Protuberanța rechinului include nările sale, care sunt mai depărtate pe acest pește decât pe alți rechini. Oamenii de știință cred că nările așezate la distanță mare ajută rechinul să simtă prada cu o precizie mai mare decât alți rechini, deoarece distanța dintre nări îl ajută să determine direcția mirosului.

Ursul

Botul unui urs poate părea banal, dar îl includem pentru că, sub acest exterior obișnuit, se află un mecanism olfactiv de șapte ori mai puternic decât cel al unui câine de vânătoare și de 2.100 de ori mai bun decât al unui om. Acest carnivor are un timp limitat pentru a-și face proviziile de hrană înainte de a hiberna, ceea ce înseamnă că va folosi simțul mirosului la maximum.