8 lucruri rapide despre gheparzi pe care probabil nu le știai

Un ghepard cu blană pătată aleargă prin savană, coada sa acționând ca un balansier.

8 lucruri rapide despre gheparzi pe care probabil nu le știai

Cunoscut pentru viteza sa uimitoare și petele distinctive, ghepardul este un prădător remarcabil. De la fața sa cu dungi asemănătoare lacrimilor până la blana sa pătată, acest mare felin zvelt și atletic este un maestru al camuflajului. Corpul său este perfect adaptat pentru a alerga prin savană și a prinde prada.

Spre deosebire de alte mari feline, gheparzii nu sunt întotdeauna solitari și nu rag niciodată. De fapt, sunetele lor sunt mai asemănătoare cu cele ale unei pisici domestice, fiind cunoscuți că mieună și torc. Descoperă cele mai interesante fapte despre acest sprinten renumit.

1. Gheparzii sunt cei mai rapizi mamiferi terestri

Gheparzii pot ajunge la o viteză de 97 km/h în doar trei secunde. La viteză maximă, ei acoperă aproximativ 6 până la 7 metri cu fiecare pas. Picioarele lor ating pământul doar de două ori pe pas, conform experților. După o urmărire, ghepardul are nevoie de aproximativ 30 de minute pentru a-și reveni înainte de a începe să mănânce. Gheparzii limitează de obicei urmărirea la distanțe mai mici de 300 de metri, deoarece alergatul rapid generează mai multă căldură corporală decât poate fi eliminată prin evaporare, adică gâfâit și transpirația prin pernuțele lăbuțelor.

În 2012, un ghepard de 11 ani pe nume Sarah, de la Grădina Zoologică din Cincinnati, și-a depășit recordul anterior, parcurgând 100 de metri cu o viteză maximă de 98 km/h în 5,95 secunde. Spre comparație, Usain Bolt, deținătorul recordului mondial uman, este mult mai lent: 100 de metri în 9,58 secunde.

2. Sunt construiți pentru viteză

Viteza incredibilă a gheparzilor este rezultatul mecanicii corpului lor. Au o coloană vertebrală flexibilă care le permite să se întindă și să acopere mult teren cu fiecare pas. Picioarele lor lungi îi ajută să alerge rapid și să acopere distanțe mari. Ghepardul are, de asemenea, o coadă musculară și plată, care funcționează aproape ca un cârmă de barcă, ajutându-l să își mențină echilibrul și să își schimbe direcția. Gheparzii au gheare semi-retractabile care acționează ca niște crampoane, oferindu-le tracțiune atunci când aleargă, iar pernuțele lor tari funcționează ca cauciucul unui pneu. Nările lor mai mari decât de obicei cresc fluxul de oxigen, iar plămânii și inima lor mari circulă eficient sângele prin corp.

3. Gheparzii nu rag, ci mieună și torc

Nu există nimic înfricoșător în sunetele pe care le fac gheparzii. Spre deosebire de lei, cunoscuți pentru răgetele lor feroce, gheparzii mieună și torc. Ei mai pot produce sunete precum ciripitul sau torsul scurt. Aceste sunete au fost observate și studiate la Grădina Zoologică din Toronto.

Există patru mari feline care rag: leii, tigrii, leopardii și jaguarii. Ei pot produce aceste sunete intimidante deoarece au un ligament în locul osului epihial din cutia vocală. Ligamentul se întinde, creând sunete mai joase. Gheparzii au o cutie vocală fixă, cu corzi vocale divizate. Ca „pisicile mici”, aceasta le permite să toarcă, dar limitează sunetele pe care le pot produce.

4. Sunt pe cale de dispariție

Populația de gheparzi este în declin rapid din cauza pierderii habitatului, a braconajului și a scăderii resurselor de pradă. Protejarea acestui animal unic este o prioritate pentru conservarea biodiversității.

În anul 1900 existau peste 100.000 de gheparzi, dar acum mai sunt mai puțin de 7.000 de gheparzi adulți și adolescenți în sălbăticie. Gheparzii sunt clasificați ca vulnerabili pe Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN) și sunt incluși pe lista speciilor pe cale de dispariție conform Legii Speciilor Amenințate din SUA.

Gheparzii suferă din cauza pierderii habitatului, a conflictelor cu oamenii, a comerțului ilegal și a problemelor de reproducere cauzate de diversitatea genetică limitată. Toți gheparzii de astăzi par a fi foarte înrudiți genetic. Când oamenii invadează teritoriul lor, gheparzii rămân fără spațiu și pradă. Aceasta îi obligă să caute hrană în ferme și pășuni, atacând turmele de animale domestice.

Nu este prima dată când populația de gheparzi este atât de fragilă, iar oamenii de știință se tem că specia ar putea dispărea. Conform unui raport din 2017 publicat în Journal of Heredity, ghepardul a trecut prin două evenimente istorice de „gât de sticlă” care au redus drastic dimensiunea populației.4 Un eveniment a avut loc acum 100.000 de ani, iar altul acum 10.000-12.000 de ani. În ambele cazuri, populația a fost redusă semnificativ, lăsând gheparzii rămași cu mutații potențial dăunătoare și o rezervă genetică mult mai mică.

Interesant este că atunci când puii se nasc în regiuni protejate, cum ar fi parcurile naționale sau rezervațiile naturale, ei tind să fie mai aproape geografic de mari prădători decât dacă s-ar naște în regiuni neprotejate. Aceasta poate crește rata mortalității puilor până la 90%.

5. Ochii lor îi ajută la vânătoare

Spre deosebire de majoritatea marilor feline, gheparzii vânează în timpul zilei, de obicei dimineața devreme sau după-amiaza târziu. Ei se urcă pe o movilă de termite sau pe un deal mic și își folosesc vederea ascuțită pentru a localiza prada, apoi pornesc în urmărire. Ghepardul folosește viteza sa fulgerătoare pentru a-și doborî prada la pământ, apucând-o apoi de gât. Ei mănâncă prada imediat, pentru a evita să o piardă în fața altor competitori.

Gheparzii au linii întunecate distinctive, asemănătoare lacrimilor, care coboară din colțurile ochilor până la gură. Aceste marcaje resping razele soarelui, făcând mai ușor pentru gheparzi să vâneze în timpul zilei. Fără reflexia soarelui, ei pot urmări mai precis țintele, conform Cheetah Conservation Fund.

6. Au un camuflaj natural

Gheparzii au blana cu pete, care îi ajută să se integreze în mediul înconjurător. Acest lucru nu doar că îi ajută să se ascundă atunci când urmăresc prada, dar îi și protejează de prădători, potrivit National Zoo. Petele nu sunt doar superficiale; pielea lor are și ea pete negre.

În plus față de pete, puii de ghepard au ceea ce pare a fi o creastă pe tot corpul. Numită mantie, această brumă de păr lung pornește de la gât, continuând pe spate până la baza cozii. Cheetah Conservation Fund explică faptul că mantia face ca puii să semene cu bursucii de miere și îi ajută să se piardă în iarba înaltă. Acest camuflaj îi protejează de prădători precum hienele și leii.

7. Viața lor socială este variată

Gheparzii au o viață socială interesantă. Masculii tind să formeze grupuri numite coaliții, în timp ce femelele sunt mai degrabă solitare, trăind cu puii lor până când aceștia sunt suficient de mari pentru a se descurca singuri.

Cu excepția leilor, care trăiesc în grupuri numite haite, majoritatea marilor feline sunt relativ solitare. Preferă să fie singure, cu excepția perioadelor de împerechere sau de creștere a puilor. Gheparzii sunt „nici complet solitari, nici complet sociabili, ci o combinație a ambelor,” spune un expert.

Femelele ghepard sunt în mare parte creaturi solitare. Ele se împerechează și apoi rămân cu puii lor în timpul creșterii acestora. Teritoriile lor tind să fie mai mari decât ale masculilor. Masculii sunt de obicei solitari, dar frații formează adesea grupuri numite coaliții. Gheparzii vânează singuri și evită confruntările, cu excepția celor pentru dreptul de împerechere.

8. Gheparzii preferă „mâncarea rapidă” și beau rar apă

Gheparzii sunt carnivori care se hrănesc cu animale mici pe care le pot urmări și prinde ușor. Acestea includ antilope mai mici, precum gazele Thomson și springbok, dar și iepuri, porcupini și păsări care trăiesc la sol, potrivit Grădinii Zoologice din San Diego. Ei mănâncă rapid carnea înainte ca prădători mai agresivi, precum leoparzii, leii, babuinii, șacalii și hienele, să le ia cina. Uneori, chiar și vulturii îi pot alunga.

Deși gheparzii sunt rapizi, nu sunt suficient de puternici sau agresivi pentru a-și muta prada departe sau pentru a o apăra de competitori feroce. Gheparzii au nevoie să bea apă doar o dată la trei sau patru zile.

Salvați gheparzii

  • Nu cumpărați produse realizate din părți ale corpului gheparzilor.
  • Susțineți legislația care protejează gheparzii.
  • Răspândiți informații despre cum comerțul ilegal de animale afectează gheparzii și alte animale pe cale de dispariție.
  • Sprijiniți munca organizațiilor de conservare, cum ar fi Cheetah Conservation Fund.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top