9 animale surprinzătoare care zboară

Zborul autopropulsat a fost observat de-a lungul istoriei datorită insectelor, păsărilor, liliecilor și pterozaurilor dispăruți. Totuși, există multe creaturi care fac ceva asemănător zborului — planarea. Unele, precum veverițele zburătoare, sunt familiare, în timp ce altele, precum calmarul zburător, sunt mai puțin cunoscute. Iată lista noastră cu nouă animale care au găsit modalități neașteptate de a sfida gravitația.

Pești zburători

Există peste 60 de specii de pești din familia Exocoetidae. Acești pești incredibili au evoluat pentru a sări din apă și a pluti prin aer pentru a scăpa de prădătorii subacvatici. Distanța medie de planare a unui pește zburător este de aproximativ 200 de metri. Unele specii, precum cele de apă dulce, își folosesc aripioarele pectorale ca niște aripi, bătându-le pentru a obține o ușoară ridicare în aer.

Broasca zburătoare a lui Wallace

Planarea a evoluat de cel puțin două ori în rândul familiilor de broaște arboricole, unele specii având manevre aeriene impresionante, precum întoarceri controlate. Aceste abilități sunt posibile datorită membranelor lărgite ale degetelor, care acționează ca parașute sau aripi atunci când broasca își întinde membrele după un salt. Broasca zburătoare a lui Wallace beneficiază de picioare mari, palmate, care îi permit să planeze, și de pernițe adezive care îi oferă o aderență puternică la aterizare.

Veverița zburătoare

Există trei specii de veverițe zburătoare în America de Nord: veverița zburătoare nordică, veverița zburătoare sudică și veverița zburătoare a lui Humboldt. Toate au dezvoltat membrane acoperite de blană care se întind de la încheieturi până la glezne, permițându-le să planeze cu ușurință. Designul lor aerodinamic este impresionant. Ele pot direcționa zborul prin mișcări subtile ale oaselor încheieturilor și își folosesc coada pe post de frână aeriană. Majoritatea planărilor lor acoperă distanțe de 6 până la 20 de metri, deși uneori pot ajunge până la 90 de metri.

Șopârlele Draco

Șopârlele din genul Draco folosesc coastele într-un mod neobișnuit. În loc să-și protejeze toracele, aceste reptile arboricole își extind coastele asemenea unor aripi. Șopârlele zburătoare folosesc de obicei această abilitate pentru a călători între copaci în habitatul lor din pădurile tropicale, căutând hrană. Ele pot plana pe o distanță medie de 8 până la 10 metri. Alte specii de șopârle, inclusiv câteva specii de gecko, au dezvoltat fâșii suplimentare de piele de-a lungul cozii, capului, torsului, degetelor și membrelor, care le permit să planeze.

Colugos

Deși colugos sunt uneori numiți „lemuri zburători”, nu sunt adevărați lemuri, iar ei planează mai degrabă decât să zboare. Singurele mamifere cu o membrană acoperită cu blană care le permite să planeze până la 90 de metri între copaci. Găsiți planând prin pădurile din Asia de Sud-Est și sudul Filipinelor, colugos sunt nocturni și stau cu capul în jos între mese.

Calmari zburători

Calmarii zburători sunt mai puțin cunoscuți, dar folosesc propulsia prin apă pentru a sări în aer și a plana pe distanțe scurte. Aceștia sunt observați de obicei în ocean, unde se ridică deasupra apei pentru a scăpa de prădători sau pentru a căuta hrană.

Calmarul Humboldt este un calmar de dimensiuni mari care poate „zbura”. Această creatură din adâncuri este răspândită în oceanele lumii. Calmarul Humboldt este cunoscut pentru abilitatea de a sări din apă pentru a scăpa de prădători. De asemenea, acești calmari au câteva trucuri în tentaculele lor: se pot camufla pentru a se integra în mediul înconjurător și pot elibera cerneală pentru a reduce vizibilitatea altor creaturi.

Phalangerii zburători

Deși sunt adesea confundați cu veverițele zburătoare datorită designului lor biologic similar, phalangerii zburători, inclusiv posumii zburători, sunt de fapt marsupiali care au evoluat pentru a avea membrane acoperite cu blană. Posumii zburători se pot propulsa până la distanțe impresionante. Alți membri ai genului Petaurus includ posumii zburători cu coadă galbenă și cei cu burta galbenă. Ca majoritatea marsupialelor din lume, phalangerii zburători pot fi găsiți doar în Australia și Noua Guinee.

Păianjenii care „zboară”

Poate fi coșmarul oricărui arahnofob, dar mulți păianjeni sunt capabili să „zboare”. Spre deosebire de alte animale zburătoare, păianjenii își dobândesc abilitățile aeriene folosindu-și mătasea. Puțini păianjeni adulți se bazează pe această tehnică pentru deplasări regulate, dar puii multor specii utilizează această metodă pentru a părăsi cuibul și a construi pânze în locuri îndepărtate, folosind curenții de aer.

Șerpii planatori

Anumiți șerpi arboricoli au evoluat pentru a-și aplatiza corpul, transformându-se, practic, într-o aripă concavă. Aerodinamica mișcării lor de planare le permite unor specii, precum șarpele arboricol paradis, să planeze pe distanțe considerabile. Abilitatea lor unică de a „zbura” a atras interesul cercetătorilor care doresc să înțeleagă rolul unduirii corpului în planarea șerpilor.

Cum zboară animalele fără aripi?

Animalele fără aripi folosesc ceea ce au la dispoziție pentru a zbura, fie că este vorba de aripioare, degete palmate, patagii sau metode pseudo-jet.

Majoritatea mamiferelor zburătoare au pliuri de piele membranoasă numite patagii, care se întind între membrele anterioare și posterioare, formând un fel de parașută. Acesta este cazul veverițelor zburătoare, phalangerilor zburători, colugosilor și chiar al liliecilor. Picioarele palmate ale broaștei zburătoare a lui Wallace servesc același scop.

Pentru a se propulsa din ocean, peștii zburători câștigă impuls bătând din aripioare, iar calmarii zburători, prin eliberarea de jeturi de apă. Păianjenii aerieni folosesc un fir de mătase pentru a „zbura”.