Ploaia acidă s-ar putea să nu mai fie la fel de proeminentă în discursul public ca acum ani, dar asta nu înseamnă că problema a dispărut. Efectele ploii acide pot fi devastatoare, în special pentru păduri și ecosistemele acvatice, făcând apele toxice și lipsind solul de nutrienți esențiali.
Atunci când combustibilii fosili precum cărbunele și petrolul sunt arși de companiile de energie și alte industrii, sulful este eliberat în aer, care se combină cu oxigenul pentru a forma dioxid de sulf. Acest compus, împreună cu acidul azotic care se formează din cauza gazelor de eșapament ale mașinilor, se dizolvă în vaporii de apă din aer, care apoi se varsă sub formă de ploaie acidă. Deși gazele ploii acide provin din zonele urbane, ele pot deriva sute de kilometri în zonele rurale pentru a face ravagii în păduri și lacuri.
Potrivit Agenției pentru Protecția Mediului din Statele Unite (EPA), aceste efecte sunt cele mai dramatice în mediile acvatice precum râurile, lacurile și mlaștinile. Majoritatea corpurilor de apă dulce au un pH între 6 și 8, ceea ce înseamnă că sunt pe partea alcalină, sau ‘bazică’, a scalei pH-ului. Pe măsură ce ploaia acidă cade în apă, scade acest pH, iar solul din jur adesea nu îl poate tampona. Apa acidă extrage aluminiu din sol, care este extrem de toxic pentru multe specii de organisme acvatice.
Un studiu din 2000 realizat de Universitatea din Wisconsin-Madison, concentrându-se pe efectele ploii acide asupra Lacului Little Rock din Wisconsin, a constatat că, deși corpurile de apă se pot corecta singure în mod natural de la această schimbare a pH-ului, natura lanțului trofic s-a schimbat dramatic, multe specii dispărând. Aceste impacturi, observate în multe alte corpuri de apă din întreaga lume, s-au răspândit la specii non-acvatice, cum ar fi păsările.
Oamenii de știință au remarcat că ploaia acidă a încetinit creșterea unor păduri, iar în cazuri extreme, a dus la dispariția lor completă. Diferențele în capacitatea solurilor de a tampona ploaia acidă reprezintă o mare parte a motivului pentru care unele zone geografice, cum ar fi pădurile de altitudine mare din Munții Apalași, de la Georgia la Maine, par a fi afectate mai mult decât altele. Regiunile montane înalte sunt, de asemenea, mai afectate deoarece sunt înconjurate de nori și ceață care conțin mai mult acid decât precipitațiile.
Ploaia acidă extrage nutrienți atât din sol, cât și din frunzele copacilor, dizolvându-i și spălându-i. Ca și în corpurile de apă, ploaia acidă care cade într-o pădure cauzează eliberarea de substanțe toxice precum aluminiul.
Cât de severe sunt acizii din ploaia acidă? Efectele asupra pietrei, cum ar fi clădirile din marmură și calcar, ne dau o idee, pe măsură ce marginile ascuțite și detaliile sculptate se erodează treptat. Chiar și zonele adăpostite prezintă daune sub formă de cruste negricioase de gips – un mineral care se formează din reacția dintre calcit, apă și acid sulfuric – care se umflă și se sfărâmă. De asemenea, se știe că ploaia acidă degradează vopseaua auto și contribuie la coroziunea metalelor.
Ploaia acidă ne afectează și sănătatea. Deși statul afară în timpul ploii acide nu va cauza neapărat vreun rău, dioxidul de sulf și oxizii de azot, poluanții care cauzează ploaia acidă, sunt toxici. Particule fine ale acestor gaze pot fi inhalate adânc în plămâni, cauzând potențial afecțiuni cardiace și pulmonare, inclusiv astm și bronșită. Programul pentru Ploaia Acidă, implementat integral conform Legii Aerului Curat în 2010, urmărește să reducă aceste efecte prin reglementarea emisiilor de dioxid de sulf și oxizi de azot de la centralele electrice.
Inhalarea gazelor nu este însă singurul mod în care oamenii sunt afectați de ploaia acidă. Un studiu din 1985 a constatat că creșterea conținutului de plumb și cadmiu în apă și sol cauzată de ploaia acidă reprezintă un risc și că acidifierea crește bioconversia mercurului în metilmercur în pești, crescând toxicitatea acestuia pentru cei care îi consumă.
Singura modalitate de a combate ploaia acidă este reducerea eliberării poluanților care o cauzează. Dacă doriți să ajutați, National Geographic recomandă conservarea energiei acasă, deoarece cu cât folosim mai puțină electricitate, cu atât mai puține substanțe chimice vor emite centralele electrice.
