Cobaltul este folosit pentru a construi baterii litiu-ion găsite în tehnologia mobilă. O mare parte din el provine din Congo, unde bărbați, femei și copii suportă condiții periculoase și nesănătoase pentru a satisface setea noastră de dispozitive noi. Este timpul să acordăm atenție.
Cobaltul din computerul și telefonul tău
Probabil că citești acest articol pe o tabletă, un smartphone sau un laptop. Dacă da, dispozitivul tău ar putea foarte bine să conțină cobalt din Republica Democrată Congo, o națiune săracă, dar bogată în minerale din Africa Centrală, care furnizează 60 la sută din cobaltul mondial. (Restul de 40 la sută este extras în cantități mai mici dintr-un număr de alte națiuni, inclusiv China, Canada, Rusia, Australia și Filipine.)
Cobaltul este folosit pentru a construi baterii reîncărcabile litiu-ion, o parte integrantă a tehnologiei mobile care a devenit obișnuită în ultimii ani. Giganții tehnologici precum Apple și Samsung, precum și producătorii auto precum Tesla, GM și BMW, care încep să producă automobile electrice la scară largă, au o poftă nesățioasă de cobalt. Dar, din păcate, această poftă vine cu un cost ridicat, atât pentru oameni, cât și pentru mediu.
O excelentă lucrare de investigație a ziarului Washington Post intitulată „Conducta de cobalt: De la tunele periculoase din Congo la tehnologia mobilă a consumatorilor” explorează sursa acestui mineral valoros pe care toată lumea se bazează, dar despre care știe puțin.
Munca forțată a copiilor și abuzuri ale drepturilor omului
Ceea ce a descoperit The Post este o industrie care se bazează în mare măsură pe „mineri artizanali” sau creuseurs, așa cum sunt numiți în franceză. Acești bărbați nu lucrează pentru firme miniere industriale, ci sapă independent, oriunde pot găsi minerale, sub drumuri și căi ferate, în curți, uneori sub propriile case. Este o muncă periculoasă care duce adesea la răniri, la prăbușirea tunelelor și la incendii. Minerii câștigă între 2 și 3 dolari pe zi vânzând extracția lor la o piață locală de minerale.
În același timp, în regiunile producătoare de cobalt din Congo, sunt folosiți copii muncitori, femeile își petrec zilele spălând minerale, iar bebelușii se nasc cu malformații congenitale șocante, rar văzute.
Companiile tehnologice nu își respectă promisiunile
Tot cobaltul merge direct către o singură companie deținută de chinezi, Congo DongFang Mining, care expediază mineralul în China, îl rafinează și îl vinde producătorilor mari de catoduri pentru baterii. Aceștia, la rândul lor, vând catoduri producătorilor de baterii care furnizează marilor companii tehnologice.
În 2010, Statele Unite au adoptat o lege care impunea companiilor americane să procure patru minerale specifice — staniu, cupru, tungsten și aur — din minele congoleze care nu sunt sub controlul milițiilor. Deși aceasta este văzută ca o încercare de a preveni abuzurile drepturilor omului, cobaltul nu a fost niciodată adăugat pe listă. Analistul Simon Moores crede că acest lucru se datorează faptului că „orice blocaj în lanțul de aprovizionare cu cobalt ar devasta companiile.” Practic, este un mineral prea valoros pentru a i se impune restricții:
Companiile nu doresc să își respecte promisiunile privind o transparență îmbunătățită sau o aprovizionare etică deoarece acest lucru implică un cost mai mare. Cobaltul provenit de la minerii artizanali este mult mai ieftin decât cel produs de minele industriale. „Companiile nu trebuie să plătească salariile minerilor sau să finanțeze operațiunile unei mine la scară largă. Cu cobaltul ieftin inundând piața, unii comercianți internaționali au anulat contracte pentru minereuri industriale, optând să achiziționeze cele artizanale.”
Producătorii nu au răspunsuri satisfăcătoare. Tesla încă nu a trimis pe cineva în Congo, după ce a promis acum câteva luni că „va trimite pe unul dintre oamenii noștri acolo.” Amazon, ale cărui Kindle-uri folosesc cobalt congolez, a refuzat să comenteze. LG Chem, un furnizor de baterii pentru GM și Ford, spune că cobaltul său provine din Noua Caledonie, în ciuda faptului suspect că LG Chem „consumă mai mult cobalt decât produce întreaga națiune a Noii Caledonii, conform analiștilor și datelor disponibile public.”
Apple declară că sprijină adăugarea cobaltului la legea din 2010 privind mineralele de conflict și a promis să trateze cobaltul ca și cum ar fi un mineral de conflict, cerând tuturor rafinăriilor să furnizeze audituri externe ale lanțului de aprovizionare și să efectueze evaluări ale riscurilor, începând cu anul viitor.
Lara Smith lucrează pentru un grup de consultanță din Johannesburg care ajută companiile miniere să își clarifice lanțul de aprovizionare. Ea subliniază că pretenția companiilor de a fi ignorante este ridicolă: „Pentru că dacă ar vrea să înțeleagă, ar putea să înțeleagă. Nu vor.”
Cealaltă întrebare pe care ar trebui să ne-o punem este care este responsabilitatea noastră, ca și consumatori ai produselor care generează cererea de cobalt. O actualizare la cel mai nou produs Apple pare mai puțin atrăgătoare, știind costul uman implicat?
Mulți analiști cred că aceste riscuri pot fi gestionate, și poate că pot fi; dar va necesita o revizuire completă a unui sistem care este deja profund înrădăcinat, și asta este un lucru foarte greu de făcut. Între timp, în timp ce continui să folosesc vechiul meu iPhone 4s până când nu mai funcționează, îmi țin pumnii ca Fairphone, fabricat cu minerale certificate fair trade, să fie disponibil în curând în America de Nord.
