Smartphone-urile, laptop-urile și bateriile pentru mașinile electrice depind de cobalt, o mare parte din acesta provenind din minele congoleze care angajează copii.
Magazinele Apple și reprezentanțele Tesla elegante, ultramoderne, care apar în marile orașe din America de Nord sunt departe de șahturile înghesuite ale minelor de cobalt, piețele aglomerate și râurile pline de nămol din Republica Democratică Congo (RDC); și totuși, prezența celor dintâi depinde în totalitate de existența celor din urmă. Fără industria murdară și periculoasă a cobaltului din RDC, dispozitivele noastre inteligente și mașinile electrice nu ar exista.
Cobaltul este un mineral necesar pentru construcția bateriilor litiu-ion, o parte integrantă a tehnologiei mobile. Odată cu ubicuitatea smartphone-urilor și laptop-urilor, și acum cu popularitatea crescândă a vehiculelor electrice și a bateriilor de uz casnic, cererea globală de cobalt a explodat în ultimii doi ani. Prețul său s-a cvadruplat din 2016, rezultând într-un fel de goană după aur în provincia Lualaba, în sudul RDC. CNN raportează că oamenii își sapă chiar și podelele bucătăriilor în căutarea mineralului.
© farbled/Shutterstock
Pe lângă preocupările evidente privind sănătatea și siguranța lucrătorilor și impactul ecologic al acestei frenezii miniere, există o altă dilemă etică serioasă pentru companiile dependente de cobalt, cum ar fi Apple, Samsung, Tesla, BMW și GM – utilizarea muncii forțate a copiilor. Un grup de reporteri CNN a mers recent în Congo pentru a înțelege mai bine situația.
Ei au descoperit că copiii sunt mai predispuși să fie găsiți în minele ‘artigianale’, unde minerii „coboară aproximativ 20 de metri sub pământ într-un tunel îngust, improvizat, echipați doar cu lămpi frontale și mâinile goale.” Aceste mine artigianale furnizează o cincime din cobaltul Congoului, în timp ce restul este produs de minele industriale reglementate. CNN raportează:
Cumpărarea direct de la minerii congolezi pare foarte asemănătoare cu cumpărarea din mine artigianale nereglementate, mai ales dacă obiectivul Apple este reducerea costurilor, dar acest lucru nu este explicat în detaliu în raportul CNN.
Provincia Lualaba încearcă să îmbunătățească standardele și imaginea minelor sale artigianale prin paza intrărilor și oferirea de minerale certificate de guvern ca fiind libere de muncă forțată a copiilor. Dar când CNN a ajuns să filmeze și să raporteze într-o zonă unde guvernatorul spusese că munca forțată a copiilor s-a îmbunătățit, el i-a avertizat apoi „să se aștepte să vadă câțiva copii în mine.” Echipa a văzut copii alungați pe măsură ce ajungeau, iar raportul conține imagini cu un băiat lovit pentru că a fost prins pe cameră.
Mulți copii sunt angajați în spălarea și sortarea minereului în râuri pentru a-l pregăti de vânzare la piață. Acolo, la casele de comerț deținute de chinezi, sacii de cobalt sunt vânduți la cursul zilnic. CNN notează: „Niciunul dintre [comercianți] nu întreabă cine a extras cobaltul, pe care îl vor vinde companiilor mai mari pentru rafinare și export.”
Este o situație complicată. Foamea pentru cobalt este atât de mare încât atât guvernele, cât și companiile sunt reticente în a impune orice restricții. Analistul Simon Moores a spus în 2016 că „orice obstacol în lanțul de aprovizionare cu cobalt ar devasta companiile,” motiv pentru care, probabil, cobaltul a fost în mod ciudat lăsat pe dinafară dintr-o lege americană din 2010 care cerea ca patru minerale congoleze (staniu, cupru, tungsten, aur) să fie cumpărate din mine libere de controlul milițiilor.
Companiile nu au niciun interes în a urmări o mai mare transparență, deoarece nu le-ar fi benefic în cele din urmă; ar fi forțate să plătească prețuri mult mai mari prin aprovizionarea din mine industriale reglementate care au costuri de operare și salarii mai mari de plătit. Până acum, companiile au reușit să scape. Dorința consumatorilor pentru dispozitive inteligente a depășit insistența lor asupra aprovizionării etice, motiv pentru care companii precum Tesla și Chrysler continuă să ignore responsabilitatea, spunând că „nu pot mapa complet lanțul lor de aprovizionare datorită ‘naturii sale complexe’.” CNN spune că doar Renault, Apple și BMW au dezvăluit furnizorii, dar chiar și aceștia sunt vagi.
Este dificil de știut care este soluția, dar, ca în cazul oricărui lucru, schimbarea trebuie să înceapă cu conștientizarea. În prezent, mulți utilizatori de telefoane sunt cu greu conștienți de circumstanțele în care sunt fabricate dispozitivele noastre, dar este ceva despre care trebuie să începem să discutăm între noi, precum și să cerem răspunsuri și standarde de producție mai bune de la companii. Între timp, aruncați o privire la Fairphone, o companie europeană care a creat un smartphone fabricat din componente certificate integral Fairtrade. Site-ul web conține, de asemenea, informații utile despre reciclarea dispozitivelor vechi.
Sperăm că va veni ziua în care gândul de a cumpăra un dispozitiv făcut parțial de mâinile unui copil – un copil care nu merge la școală pentru că se câștigă mai mulți bani prin muncă – va fi suficient de respingător pentru a ne face să refuzăm să-l cumpărăm. Dar asta ar însemna să obținem controlul asupra dependenței noastre sociale de smartphone-uri, ceea ce nu este o sarcină ușoară.
