Ce este sustenabilitatea și de ce este importantă?

Imagine cu panouri solare, turbine eoliene și un peisaj natural curat, ilustrând conceptul de energie regenerabilă și sustenabilitate.

Sustenabilitatea este un concept cuprinzător care acționează ca bază a tuturor sistemelor prietenoase cu mediul; în ecologie, înseamnă menținerea unui proces sau ciclu la un ritm care se poate susține singur. Procesele sustenabile evită intrările care consumă resurse naturale într-un efort de a menține armonia ecologică. Fie că este vorba despre agricultură, utilizarea energiei sau obiceiuri personale, prioritizarea sustenabilității este crucială pentru a reduce impactul ecologic al unui sistem.

Obiectivele principale ale sustenabilității

În 2015, toate statele membre ale Națiunilor Unite au adoptat Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă. Agenda a stabilit 17 obiective de dezvoltare durabilă care lucrează pentru a proteja mediul, respectând în același timp drepturile omului. Regulile acoperă totul, de la sărăcie și educație, la industrie și egalitate de gen. Important, o serie dintre aceste reguli abordează în mod specific impactul asupra mediului:

  • Managementul sustenabil al apei care asigură accesul la apă curată pentru toți.
  • Energie accesibilă și curată pentru o energie fiabilă, sustenabilă și modernă la nivel global.
  • Consum și producție responsabilă, prioritizând reciclarea, reutilizarea și sustenabilitatea generală pentru a reduce consumul de combustibili fosili în lanțurile de aprovizionare.
  • Acțiune pentru combaterea schimbărilor climatice și lupta pentru justiția de mediu la nivel global.
  • Conservarea oceanelor și a resurselor marine în fața distrugerii mediului.
  • Utilizarea sustenabilă a terenurilor pentru a proteja și restaura biodiversitatea.

Definiția sustenabilității de mediu

Un sistem sustenabil este unul al cărui ciclu poate continua independent de resursele externe. Sistemele sau procesele sustenabile din punct de vedere ecologic pot fi privite ca o roată: sunt solide din punct de vedere structural și nu au nevoie de un flux constant de resurse externe pentru a continua să se învârtă; pot face această treabă singure.

Energia curată este un prim exemplu de sustenabilitate de mediu. Energia curată, regenerabilă trebuie să provină dintr-o sursă capabilă independent de producție continuă. Este un sistem care nu se bazează pe epuizarea resurselor naturale; în schimb, sursele de combustibil se regenerează, precum vântul și energia solară.

Pe măsură ce populația globală continuă să crească, mai mulți oameni vor avea nevoie de electricitate. Investiția în energie regenerabilă poate oferi o soluție la această problemă fără a dăuna planetei. Conform Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale ONU, politicile corecte de eficiență energetică ar putea facilita o reducere de peste 40% a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel mondial și ar combate eficient schimbările climatice.

Deși lumea nu a făcut încă o tranziție completă către energia curată, s-au făcut progrese. Potrivit Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), 17,5% din energia electrică a fost generată din surse regenerabile în 2017.

Acțiunea climatică este un alt obiectiv de mediu inclus în Agenda pentru Dezvoltare Durabilă, deoarece țările de pe întreaga planetă se confruntă cu efectele devastatoare ale schimbărilor climatice, care pot avea consecințe ireversibile.

Creșterea nivelului mării este una dintre acele consecințe devastatoare care pot distruge habitatele costiere, pot contamina apa potabilă și multe altele. Potrivit PNUD, nivelul mării a crescut cu aproximativ 20 de centimetri din 1880. Până în 2100, se estimează că vor crește cu până la 1,2 metri.

De la stabilirea unui obiectiv de combatere a schimbărilor climatice și de acțiune, țările au început să își intensifice eforturile și să creeze sisteme mai ecologice, mai sustenabile, bazându-se mai puțin pe resurse naturale finite. Aceste sisteme sunt mai blânde cu planeta, minimizând emisiile de gaze cu efect de seră generate de om și luptând împotriva schimbărilor climatice.

Obiectivele de sustenabilitate organizează un grup de persoane, companii sau guverne să lucreze împreună pentru a construi sisteme sustenabile în numele planetei Pământ. Părțile interesate în sustenabilitate, cele cu un interes direct în mediu, sunt, în general, persoanele afectate de rezultatul unui obiectiv. Ele sunt forța motrice din spatele construirii sau îmbunătățirii sistemelor sustenabile.

În lumea mediului, părțile interesate pot include organizații, entități guvernamentale, întreprinderi, oameni de știință și proprietari de terenuri. Rolurile lor specifice pot varia. Părțile interesate pot sprijini un obiectiv prin finanțarea programelor sale, utilizarea platformei lor pentru a-l promova și furnizarea sau facilitarea acțiunii fizice.

Cei trei piloni ai sustenabilității

Protejarea mediului este doar unul dintre cei trei piloni ai sustenabilității. Ceilalți doi piloni sunt echitatea socială și viabilitatea economică.

Conceptul este de obicei ilustrat cu imaginea unei diagrame Venn, fiecare pilon fiind reprezentat de un cerc. Ținta către care ar trebui să tindă toate sistemele se află în centrul acestor cercuri, unde toți trei se intersectează și se suprapun. Un sistem cu adevărat sustenabil valorifică toți cei trei piloni.

Fiecare pilon este un sistem distinct cu propriile sale obiective. În pilonul de mediu, obiectivele ar putea include conservarea habitatelor, îmbunătățirea calității aerului și reducerea poluării. Obiectivele de echitate socială pot fi protejarea sănătății umane, îmbunătățirea educației sau menținerea accesului la resurse de bază precum apa. Iar exemple de obiective economice sunt crearea de locuri de muncă și reducerea costurilor.

Un sistem care maximizează simultan toate aceste obiective este considerat sustenabil. Astfel de sisteme lucrează pentru a proteja mediul și a îmbunătăți problemele sociale, beneficiind în același timp economic.

Într-o situație ideală, sistemele sustenabile care lucrează pentru a conserva mediul natural sprijină, de asemenea, societatea și facilitează prosperitatea economică. Dar când unul dintre acești piloni este slab, și ceilalți sunt la fel.

Sustenabilitatea de mediu ar trebui să fie cea mai înaltă prioritate în orice sistem sustenabil, deoarece mediul este cel care găzduiește toate celelalte sisteme. Următoarea prioritizare ar trebui să fie pilonul sustenabilității sociale – asigurarea sănătății și fericirii oamenilor. Din fericire, atunci când acești doi piloni sunt maximizați, prosperitatea economică urmează de obicei.

Cum poate fi atinsă sustenabilitatea de mediu?

Multe sisteme existente acum susțin unul sau doi piloni ai sustenabilității, dar lipsesc la capitolul mediu. Sistemele trebuie să ridice acel pilon al impactului asupra mediului pentru a fi cu adevărat sustenabile. Sustenabilitatea de mediu poate fi îmbunătățită considerabil în diverse sisteme, inclusiv energie, comerț și agricultură. Pentru a face acest lucru, ele trebuie să abordeze aceste aspecte majore ale sustenabilității de mediu.

Combustibil regenerabil

Combustibilul regenerabil este exact ceea ce sună – combustibil care se regenerează folosind energia din resurse care nu se epuizează, precum vântul și energia solară. Valorificarea acestei energii curate din surse regenerabile este mai blândă cu mediul, deoarece nu consumă și nu epuizează resurse naturale așa cum o face producția convențională de energie (care se bazează pe combustibili fosili, o resursă neregenerabilă). Tranziția către energie curată, regenerabilă ar crea un sistem sustenabil care poate funcționa independent de resursele externe.

În 2020, Statele Unite au produs aproape de patru ori mai multă energie solară și eoliană regenerabilă decât în 2010. În 2001, SUA au produs 0,5% din electricitatea lor din surse regenerabile. În două decenii, acest număr a crescut la peste 10%. La nivel global, acest număr a crescut la peste 17% – o realizare care dovedește că ne îndreptăm în direcția corectă.

Dacă tendințele actuale atât în utilizarea combustibililor fosili, cât și în creșterea populației continuă, emisiile de carbon vor depăși cu siguranță cele prevăzute de obiectivele ONU privind energia curată. Aceste obiective pot fi atinse, totuși, dacă guvernele fac din măsurile de eficiență energetică o politică și o prioritate de investiție. Politicile care maximizează potențialul eficienței energetice pot îmbunătăți intensitatea energetică la o rată de 3,6% anual, ceea ce ar face energia curată o realitate pentru milioane de oameni din întreaga lume.

Creșterea numărului de mașini electrice, lumini LED economice și panouri solare personale au sprijinit și continuă să sprijine acest progres. Cu toate acestea, milioane de oameni din întreaga lume nu au acces la energie curată, ceea ce afectează bunăstarea lor. Lumea trebuie să continue să sprijine utilizarea energiei regenerabile în toate sectoarele pentru a atinge sustenabilitatea completă.

Emisii de carbon

Criza climatică este condusă de efectul de seră. Pe scurt, extragerea și prelucrarea resurselor naturale de pe planetă emit gaze cu efect de seră, cum ar fi dioxidul de carbon (CO2), care se acumulează în atmosfera noastră și captează căldura soarelui. Acest proces duce la o creștere a temperaturii medii globale, ceea ce ulterior atrage o serie de consecințe de mediu pe măsură ce clima lumii se adaptează.

Emisiile de carbon se află în centrul acestui proces. Dioxidul de carbon este principalul gaz cu efect de seră care este emis prin activitățile umane. Unele surse naturale emit și CO2, dar emisiile generate de om sunt responsabile pentru creșterea bruscă a concentrației atmosferice a gazelor cu efect de seră de la revoluția industrială.

Emisiile globale de carbon din combustibilii fosili, care sunt arși în producția de energie, producția industrială și o varietate de alte industrii, au crescut semnificativ din 1900. Emisiile de CO2 au crescut cu aproximativ 90% din 1970, iar emisiile din combustibilii fosili reprezintă aproximativ 78% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră între 1970 și 2011.

Emisiile de gaze cu efect de seră sunt în continuă creștere la nivel global, deoarece schimbările climatice duc la o cerere mai mare de energie pentru încălzire și răcire în anumite zone, iar nevoia de producție alimentară continuă să crească la nivel mondial. Potrivit Organizației Mondiale de Meteorologie, nivelurile de CO2 au crescut în 2019, iar creșterea a continuat în 2020, media anuală globală depășind 410 părți per milion.

Sistemele sustenabile precum energia curată ajută la reducerea emisiilor, dar emisiile globale nete de dioxid de carbon trebuie să scadă cu 45% între 2010 și 2030 pentru a limita efectele crizei climatice. Cu cât mai multe sisteme sustenabile sunt implementate, cu atât acest număr va scădea. Agricultura sustenabilă și managementul îmbunătățit al apei vor face parte din soluție.

Protejarea mediului înconjurător

Pentru a atinge sustenabilitatea de mediu globală, trebuie să protejăm mediul natural. Aceasta include atât ecosistemele terestre, cât și cele marine, de care depinde în cele din urmă viața umană pentru hrană.

Ne bazăm pe beneficiile economice și pe subzistența oferită de agricultură. Plantele asigură 80% din dieta umană. Viața sălbatică depinde și ea de pământ, deoarece pădurile acoperă aproximativ 30% din planetă și oferă habitat esențial pentru milioane de specii. În plus, pădurile sănătoase sunt cruciale pentru aerul și apa curată și acționează chiar ca puțuri de carbon.

Viața umană se bazează, de asemenea, pe sistemele conduse de oceanele lumii. La nivel mondial, peste 3 miliarde de oameni depind de biodiversitatea marină și costieră. Oceanul oferă mai mult de jumătate din oxigenul planetei, de care oamenii au nevoie pentru a supraviețui. Și, la fel ca pădurile, oceanele acționează ca puțuri eficiente de carbon și ajută la combaterea crizei climatice.

O mare parte din căldura crescută experimentată la nivel global ca rezultat al gazelor cu efect de seră este absorbită de oceane, cu primii 100 de metri ai oceanului prezentând o încălzire de peste 0,3 grade Celsius din 1969. Această creștere a temperaturii duce la consecințe de mediu precum acidificarea oceanelor, făcând oceanele noastre mai puțin productive și mai puțin sustenabile.

Protecția mediului a înregistrat progrese de când ONU s-a angajat în conservarea terestră și oceanică în 2015. Procentul mediu global al zonelor protejate cu biodiversitate marină cheie a crescut de la 30,5% în 2000 la 44,8% în 2015. Din 2015 până în 2019, a crescut cu încă un punct procentual.

Pădurile lumii continuă să se micșoreze, totuși se micșorează într-un ritm mai lent decât în trecut. Rata anuală de defrișare a fost estimată la 10 milioane de hectare între 2015 și 2020, în scădere de la 12 milioane de hectare în cei cinci ani anteriori. Începând cu 2020, proporția pădurilor protejate sau sustenabile a crescut sau s-a menținut la același nivel în majoritatea regiunilor lumii. Silvicultura sustenabilă trebuie prioritizată pentru a salva mijloacele de trai ale oamenilor, a conserva viața sălbatică și a combate criza climatică.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top