Natura a inspirat artiștii de secole, iar frumusețea sa a fost surprinsă în picturi, sculpturi, fotografii și o varietate de alte medii. Dar unii artiști duc relația dintre artă și mediu mai departe, creând lucrări din natură însăși sau producând opere de artă care transmit mesaje puternice despre lumea naturală și amprenta pe care umanitatea a lăsat-o asupra ei. Iată 14 eco-artiști talentați care redefinesc relația artei cu Mama Natură.
Chris Jordan
Artistul fotograf Chris Jordan fotografiază obiecte obișnuite precum capace de sticle, becuri și doze de aluminiu și le transformă în artă prin rearanjarea lor digitală pentru a construi o imagine centrală. Cu toate acestea, micile piese care creează opera de artă sunt cele care fac lucrările lui Jordan atât de șocante și care subliniază mesajul lor ecologic. De exemplu, lucrarea sa din 2008 „Plastic Cups” (în stânga) prezintă 1 milion de pahare de plastic, numărul utilizat în zborurile aeriene din S.U.A. la fiecare șase ore.
Jordan și-a descris recent munca astfel: „Privite de la distanță, imaginile par altceva, poate piese total plictisitoare de artă modernă. La o privire mai atentă, vizitatorul are o experiență aproape neplăcută cu opera de artă. Este aproape un truc magic; invită oamenii la o conversație pe care, în primul rând, nu și-au dorit să o aibă.”
Aruncați o privire mai atentă la „Plastic Cups.”
Henrique Oliveira
Artistul brazilian Henrique Oliveira căuta modalități de a aduce textură în arta sa când a avut o revelație pe când era student la Universitatea din São Paulo. A observat că gardul din placaj de lângă fereastra sa începuse să se deterioreze, dezvăluind straturi de culoare. Când gardul a fost demontat, Oliveira a colectat lemnul, cunoscut sub numele de „tapumes” în portugheză, și l-a folosit pentru a crea prima sa instalație. Utilizarea sa a lemnului vechi pentru a evoca tușe de pensulă a devenit marca distinctivă a lui Oliveira, iar construcțiile sale masive le numește „tridimensionale” datorită combinației de arhitectură, pictură și sculptură din arta sa. Astăzi, folosește resturi de lemn și materiale reciclate pentru a-și crea capodoperele. (Oliveira folosește, de asemenea, „tapumes” ca titlu pentru multe dintre instalațiile sale la scară mare, inclusiv cea din imagine.)
Nele Azevedo
Artista vizuală Nele Azevedo lucrează cu video, instalații și intervenții urbane, dar este cel mai bine cunoscută pentru intervențiile sale „Melting Men” pe care le organizează în orașe din întreaga lume. Azevedo sculptează mii de mici figurine și le plasează pe monumentele din orașe unde publicul se adună pentru a le privi cum se topesc. Sculpturile ei de gheață sunt menite să pună sub semnul întrebării rolul monumentelor în orașe, dar Azevedo spune că este bucuroasă că arta ei poate, de asemenea, „vorbi despre chestiuni urgente care ne amenință existența pe această planetă”. Deși spune că nu este activistă climatică, în 2009 Azevedo s-a asociat cu World Wildlife Fund pentru a plasa 1.000 dintre figurinele ei de gheață pe treptele din Piața Gendarmenmarkt din Berlin pentru a arăta efectele schimbărilor climatice. Instalația a fost programată să corespundă cu lansarea raportului WWF despre încălzirea Arcticii.
Minimum Monument – Article Biennale 2010 de la Nele Azevedo pe Vimeo.
Agnes Denes
Una dintre pionierii artei ecologice și a artei conceptuale, Agnes Denes este cel mai bine cunoscută pentru proiectul său de land art, „Wheatfield – A Confrontation” (Câmp de grâu – O confruntare). În mai 1982, Denes a plantat un câmp de grâu de 0,81 hectare în Manhattan, pe terenul de depozitare din Battery Park, la doar două blocuri de Wall Street. Terenul a fost curățat de pietre și gunoaie manual, și au fost aduse 200 de camioane de pământ. Denes a întreținut câmpul timp de patru luni până când recolta a fost adunată, producând peste 454 de kilograme de grâu. Grâul recoltat a călătorit apoi în 28 de orașe din întreaga lume într-o expoziție numită „The International Art Show for the End of World Hunger” (Expoziția Internațională de Artă pentru Eliminarea Foamei în Lume), iar semințele au fost plantate în întreaga lume.
Plantarea grâului vizavi de Statuia Libertății pe un teren urban în valoare de 4,5 miliarde de dolari a creat un paradox puternic despre care Denes a sperat că va atrage atenția asupra priorităților noastre greșite. Ea spune că lucrările sale sunt „menite să ajute mediul înconjurător și să beneficieze generațiile viitoare cu o moștenire semnificativă”.
Bernard Pras
În lucrarea sa, artistul francez Bernard Pras folosește o tehnică cunoscută sub numele de anamorfoză, arta de a lipi obiecte pe o pânză pentru a da lucrării textură și dimensiune. Pras folosește doar obiecte găsite în creațiile sale și transformă literalmente gunoiul în comoară. Priviți cu atenție arta sa și veți găsi orice, de la hârtie igienică și doze de suc la slinky-uri și pene de pasăre. Pras reinterpretează adesea fotografii și picturi celebre — cum ar fi faimosul xilogravură al lui Hokusai „Marele Val”, pe care această piesă o reinterpretează — prin arta sa de anamorfoză reciclată.
John Fekner
John Fekner este cunoscut pentru arta sa stradală și cele peste 300 de lucrări conceptuale pe care le-a creat, în principal în New York City. Arta lui Fekner constă de obicei în cuvinte sau simboluri pictate cu spray pe pereți, clădiri și alte structuri care evidențiază probleme sociale sau de mediu. Etichetând panouri vechi sau structuri dărăpănate, Fekner atrage atenția asupra problemelor și provoacă acțiune atât din partea cetățenilor, cât și a oficialilor orașului.
Mesajul său șablonat, „Wheels Over Indian Trails” (Roți peste poteci indiene), (prezentat aici) a fost pictat pe Podul Pulaski, Tunelul Queens Midtown, în 1979. A rămas acolo timp de 11 ani, până la Ziua Pământului în 1990, când Fekner l-a acoperit cu vopsea.
Andy Goldsworthy
Andy Goldsworthy este un artist britanic cel mai bine cunoscut pentru sculpturile efemere în aer liber pe care le creează din materiale naturale, inclusiv petale, frunze, zăpadă, gheață, pietre și crenguțe. Munca sa este adesea trecătoare și efemeră, durând doar atât cât îi ia să se topească, să se erodeze sau să se descompună, dar fotografiază fiecare piesă imediat după ce o realizează. A înghețat țurțuri în spirale în jurul copacilor, a împletit frunze și iarbă în pâraie, a acoperit pietre cu frunze, și apoi și-a lăsat arta în voia elementelor.
„Stone River” (Râul de piatră), o sculptură colosală șerpuită făcută din 116 tone de gresie, este una dintre lucrările permanente ale lui Goldsworthy și poate fi văzută la Universitatea Stanford. Piatra provine în întregime din material recuperat care a căzut din clădiri în cutremurele din San Francisco din 1906 și 1989.
Roderick Romero
Roderick Romero construiește căsuțe în copaci și creează sculpturi inspirate de natură din materiale recuperate sau refolosite. Deși este bine cunoscut pentru construirea de căsuțe în copaci pentru vedete precum Sting și Julianne Moore, stilul minimalist al lui Romero reflectă respectul său pentru natură și dedicarea sa de a păși ușor chiar și atunci când construiește structurile sale complicate din vârful copacilor. „Nu pot să-mi imaginez să construiesc în copaci știind că materialele pe care le folosesc ar putea contribui la o tăiere în altă parte a planetei”, spune Romero.
Lantern House (Casa Lanternă) a lui Romero este situată printre trei eucalipti din Santa Monica, California, și 99% din ea a fost construită cu lemn recuperat — inclusiv vitraliile, pe care le-a recuperat dintr-un vechi platou de filmare.
Sandhi Schimmel Gold
Folosind o tehnică pe care o numește fuziune mozaic acrilic, Sandhi Schimmel Gold reciclează plicuri publicitare și alte deșeuri de hârtie în artă. Gold folosește hârtii pe care majoritatea oamenilor le aruncă — orice, de la cărți poștale și broșuri la felicitări și formulare fiscale — și taie manual hârtia pentru a forma portrete mozaic. Toată arta sa este aplicată manual, și folosește doar vopsele pe bază de apă, non-toxice. Mozaicurile lui Gold au un mesaj ecologic puternic, iar ea spune că viziunea sa este de a „crea imagini frumoase, dar care provoacă la reflecție asupra frumuseții”.
Sayaka Ganz
Sayaka Ganz spune că a fost inspirată de credințele șintoiste japoneze că toate obiectele au spirite și că cele care sunt aruncate „plâng noaptea în coșul de gunoi”. Cu această imagine vie în minte, a început să colecteze materiale aruncate — ustensile de bucătărie, ochelari de soare, aparate, jucării, etc. — și să le transforme creativ în opere de artă. Când creează sculpturile sale unice, Ganz sortează obiectele în grupuri de culori, construiește un cadru de sârmă, și apoi atașează meticulos fiecare obiect de cadru până când creează forma pe care a vizualizat-o, care este de obicei un animal. Aceasta se numește „Emergence” (Apariție).
Ganz spune următoarele despre arta sa: „Scopul meu este ca fiecare obiect să își transcende originile fiind integrat în forma unui animal sau a unui alt organism care pare viu și în mișcare. Acest proces de recuperare și regenerare este eliberator pentru mine ca artist.”
Nils-Udo
În anii 1960, pictorul Nils-Udo s-a orientat spre natură și a început să creeze lucrări specifice locului folosind materiale naturale precum frunze, fructe de pădure, plante și crenguțe. Creațiile sale efemere sunt utopii inspirate de natură care iau forme precum mormane colorate de fructe de pădure sau cuiburi gigantice, noduroase.
Nils-Udo este intrigat de intersecția dintre natură, artă și realitate, lucru evident în această piesă fără titlu care a făcut parte din Expoziția de Artă a Pământului de la Grădinile Botanice Regale din Canada. Cărările ierboase către nicăieri dispar printre copaci, determinând privitorii să contemple relația lor cu lumea naturală. Nils-Udo spune că prin „elevarea spațiului natural la o operă de artă”, a reușit să depășească „prăpastia dintre artă și viață”.
Chris Drury
Deși Chris Drury creează adesea lucrări de artă tranzitorii folosind doar materiale naturale găsite, este cel mai bine cunoscut pentru arta sa peisagistică și instalațiile sale mai permanente. Unele dintre aceste lucrări includ camerele sale de nori, cum ar fi aceasta de la Muzeul de Artă din Carolina de Nord, cunoscută sub numele de „Cloud Chamber for the Trees and Sky” (Camera de nori pentru copaci și cer). Fiecare dintre camerele lui Drury are o gaură în acoperiș, care servește ca o cameră cu orificiu (stenopă). Când privitorii intră în cameră, pot observa imagini ale cerului, norilor și copacilor proiectate pe pereți și pe podea.
Felicity Nove
Creațiile Felicity Nove folosesc vopsea turnată care permite culorilor să curgă și să se amestece natural. Artista australiană spune că picturile sale fluide se revarsă și se ciocnesc cam în același mod în care oamenii se ciocnesc cu natura, iar arta sa este menită să pună sub semnul întrebării cum putem trăi sustenabil în mediul înconjurător. Nove își creează capodoperele pe Gessoboard obținut în mod sustenabil, și folosește doar șasiuri de aluminiu reciclat. Ea spune că interesul său pentru mediu provine de la tatăl său, un artist și inginer care proiectează scheme de energie sustenabilă.
Uri Eliaz
Studioul artistului israelian Rehov Eilat găzduiește numeroase sculpturi neconvenționale pe care le-a creat din obiecte găsite exclusiv în ocean. Dar el nu este doar un sculptor care transformă gunoiul în artă — este și un pictor care renunță la pânzele tipice și scumpe pe care le folosesc mulți artiști. În schimb, Eilat pictează pe genți de livrare, uși vechi și chiar capace mari de canistre.
