Animalele care se află în vârful lanțului trofic rar trec neobservate, mai ales cele cu gheare retractabile, dentiție carnivoră ascuțită, orbite mari și reflexe fulgerătoare. Prădătorul de vârf din Madagascar – fossa – ar putea fi excepția.
Probabil că nu ați auzit niciodată de fossa, o creatură asemănătoare unui pumai care arată și se comportă ca o pisică mare, dar este mai strâns înrudită cu mangusta. Animalul este atât de misterios încât unii dintre cercetătorii de top în domeniul faunei sălbatice nu au auzit niciodată de el.
Acesta a fost cazul Mia-Lana Lührs, o cercetătoare a faunei sălbatice care acum se specializează în studiul fosei, înainte să dea peste această creatură în timp ce lucra la o grădină zoologică.
„Am aflat despre fose doar întâmplător. Când lucram la o grădină zoologică, am devenit familiarizată cu Programul European pentru Specii Amenințate (EEP). Căutând aceste programe pe Web, am ajuns pe site-ul Grădinii Zoologice din Duisburg, unde este gestionat EEP-ul fosei. Când am văzut imaginile foselor de pe acea pagină, am fost absolut uimită că nu auzisem niciodată de această specie înainte, deși am fost întotdeauna interesată de carnivore. Nici măcar nu puteam spune din ce familie de carnivore ar putea aparține aceasta”, a mărturisit Lührs într-un interviu recent acordat site-ului mongabay.com despre fossa.
Deoarece arată ca o încrucișare ciudată între o pisică, o civetă și o mangustă, clasificarea taxonomică a fosei a fost o enigmă încă de când animalul a fost descris pentru prima dată de știință în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Deși inițial clasificată ca parte a familiei de civete, mai mulți taxonomiști de-a lungul istoriei au considerat și fossa o felină.
Abia recent problema a fost rezolvată, datorită dovezilor ADN care sugerează că fossa este de fapt cea mai strâns înrudită cu manguste. Chiar și așa, relația este suficient de îndepărtată încât fosele au fost atribuite propriei lor familii, Eupleridae, împreună cu restul carnivorelor neobișnuite din Madagascar.
Are gheare retractabile ca o pisică și este la fel de acasă în copaci ca și pe pământ, dar fossa este neobișnuită prin faptul că vânează în mod cooperativ în haite capabile să doboare primate mari. Lührs crede că vânătoarea cooperativă a fost un comportament evolutiv rămas din trecutul Madagascarului, când lemurii giganți, acum dispăruți, ar fi fost o delicatesă preferată a fosei.
Din păcate, statutul fosei de prădător de vârf cel mai puțin cunoscut din lume a diminuat eforturile de conservare. Lührs speră că o nouă conștientizare a animalului ar putea ajuta la declanșarea unei mișcări de conservare mult necesare în Madagascar.
„Fosele sunt creaturi atât de fascinante încât ar trebui să fie populare în întreaga lume, în ciuda distribuției lor limitate”, a spus ea.
Pe lângă fossa, Madagascar găzduiește o serie de specii endemice, inclusiv toate speciile de lemuri din lume. Din păcate, o mare parte din această biodiversitate se pierde într-un ritm alarmant. De la sosirea oamenilor în urmă cu 2000 de ani, Madagascar a pierdut peste 90% din pădurea sa originală.
„Am fost întotdeauna mult mai preocupată de speciile care dispar în secret, fără ca nimeni să știe vreodată că au existat. Fossa este cu siguranță una dintre aceste specii. De dragul conservării biodiversității lumii, aș dori, prin urmare, să încurajez mai mulți cercetători să se concentreze asupra „speciilor uitate din fundal”, a spus Lührs.
Puteți afla mai multe despre fossa și citiți interviul complet cu Lührs pe mongabay.com.
