Așa cum ciclul diurn răsărit-apus marchează trecerea fiecărei zile, anotimpurile Pământului – primăvara, vara, toamna și iarna – marchează trecerea unui an. Și similar cu modul în care ora din zi poate fi urmărită folosind un ceas sau poziția Soarelui pe cer, anotimpurile pot fi marcate în mai multe moduri, inclusiv prin relația Pământ-Soare (astronomic) sau prin vreme.
Nu sunteți familiarizat cu anotimpurile meteorologice? Nu sunteți singur. Deși originile lor sunt în mare parte necunoscute, unii oameni de știință cred că au existat încă din zilele târzii ale secolului al XVIII-lea ale Societății Meteorologice Palatine. O căutare pe Twitter relevă că nu au câștigat popularitate în mainstream până în anii 2010. De atunci, majoritatea oamenilor sunt confuzi în legătură cu setul de anotimpuri pe care să le marcheze în calendarele lor.
Anotimpurile meteorologice
În timp ce anotimpurile meteorologice pot fi noi pentru unii oameni ca nume, în teorie, așa ne imaginăm majoritatea dintre noi anotimpurile. Adică, se bazează pe schimbările pe care le observăm în natură, și anume creșterea și scăderea anuală a temperaturilor aerului. Împărțirea anului în perioade de trei luni cu temperaturi similare duce la cele patru anotimpuri meteorologice.
Pentru cei dintre noi care trăim în emisfera nordică, vara meteorologică, cel mai cald anotimp, corespunde celor trei luni cele mai calde: iunie, iulie și august.
În mod similar, iarna meteorologică, cel mai rece anotimp, corespunde celor trei luni cele mai reci: decembrie, ianuarie și februarie.
Primăvara și toamna sunt anotimpurile de tranziție între acestea două. Primăvara, podul dintre vremea mai rece și cea mai caldă, durează de la 1 martie până la 31 mai. Iar toamna, anotimpul în care temperaturile mai calde se estompează în temperaturi mai reci, durează de la 1 septembrie până la 30 noiembrie.
Anotimpurile astronomice
Spre deosebire de anotimpurile meteorologice, anotimpurile astronomice au existat de milenii și poate chiar datează de la ridicarea Stonehenge în 2500 î.Hr.. Și pentru că strămoșii noștri antici le-au observat de-a lungul întregii istorii, tradiția a rămas până în ziua de azi. După cum sugerează numele lor, anotimpurile astronomice se bazează pe evenimente planetare, și anume înclinația axială a Pământului și modul în care această înclinare de 23,5 grade dictează modul în care planeta noastră se încălzește pe măsură ce orbitează Soarele pe parcursul unui an.
Pentru persoanele care trăiesc în emisfera nordică, anotimpul verii este intervalul de luni, începând cu solstițiul de vară, când emisfera nordică este înclinată cel mai mult spre Soare, primind astfel cea mai directă lumină solară; aceasta corespunde datelor calendaristice de la sfârșitul lunii iunie până la sfârșitul lunii septembrie. (În realitate, înclinația începe să se îndepărteze treptat de Soare după solstițiul de vară, dar pentru că temperatura aerului rămâne în urmă schimbărilor în iradianța solară, Pământul continuă să se încălzească.)
Ce este un solstițiu?
Un solstițiu se referă la momentul în care axa Pământului fie se înclină cel mai mult spre Soare (solstițiul de vară), fie departe de Soare (solstițiul de iarnă). Aceste zile sunt considerate a fi primele zile ale verii și respectiv ale iernii.
În mod similar, iarna astronomică, care începe cu solstițiul de iarnă, are loc atunci când axa Pământului este înclinată cel mai departe de Soare, primind astfel lumina indirectă a Soarelui. Se produce de la sfârșitul lunii decembrie până la sfârșitul lunii martie.
Primăvara și toamna astronomice au loc atunci când înclinația Pământului este neutră. Dacă axa Pământului se schimbă de la o înclinare departe de Soare la o înclinare neutră, are loc primăvara sau echinocțiul de primăvară; dacă se schimbă de la o înclinare spre Soare la o înclinare neutră, are loc toamna sau echinocțiul de toamnă.
Ce este un echinocțiu?
Un echinocțiu (din latină „noapte egală”) se referă la cele două perioade ale anului când axa Pământului nu este înclinată nici spre, nici departe de Soare. Acest lucru duce la aproape 12 ore de lumină și 12 ore de întuneric.
Deoarece Pământului îi ia 365 de zile să orbiteze Soarele în unii ani și 366 de zile în alții, solstițiile și echinocțiile cad în zile ușor diferite de la un an la altul. Echinocțiul de primăvară are loc în jurul datei de 20 martie; solstițiul de vară are loc între 20 și 21 iunie; echinocțiul de toamnă, între 22 și 23 septembrie; iar solstițiul de iarnă între 21 și 22 decembrie.
Deci… când începe de fapt fiecare anotimp?
Oamenii de știință și pasionații de meteorologie tind să observe ambele seturi de anotimpuri. Ei preferă anotimpurile meteorologice deoarece datele lor statice permit o comparație „mai curată” a datelor meteorologice și climatice sezoniere. De asemenea, sărbătoresc anotimpurile astronomice pentru a onora tradiția. Restul lumii observă de obicei doar anotimpurile astronomice.
Desigur, adevărata întrebare este: care ar trebui să o folosiți? Adică, care dintre cele două se aliniază cel mai strâns cu temperaturile medii de la suprafață pe care le experimentăm de fapt?
Conform unui studiu în Bulletin of the American Meteorological Society, răspunsul depinde de emisfera (nordică sau sudică) în care locuiți și dacă sunteți locuitor de coastă sau continental. Pentru locuitorii emisferei nordice, dintre care majoritatea sunt în interiorul continentului, anotimpurile meteorologice câștigă. Pentru cei care trăiesc la sud de ecuator, unde oceanele au o influență mai mare asupra vremii și climei, anotimpurile astronomice definesc mai precis temperaturile.
Ar putea schimbările climatice să estompeze datele de început ale anotimpurilor?
Adăugați încălzirea climei Pământului în conversație, și nici anotimpurile astronomice, nici cele meteorologice nu se potrivesc foarte bine. Un studiu în Geophysical Research Letters constată că între 1952 și 2011, anotimpurile din emisfera nordică s-au schimbat ca durată; iarna a scăzut de la 76 la 73 de zile, primăvara s-a micșorat de la 124 la 115 zile, iar toamna a scăzut de la 87 la 82 de zile. Vara, totuși, a crescut de la 78 la 95 de zile.
Același studiu avertizează, de asemenea, că dacă încălzirea atmosferică declanșată de gazele cu efect de seră continuă în ritmul actual, verile ar putea dura aproape șase luni până în anul 2100, în timp ce iernile ar putea dispărea până la doar 2 luni. În acel moment, anotimpurile noastre ar putea începe să semene cu cele din locațiile de lângă ecuator: fie umede, fie uscate.
