Am primit multe critici în comentarii atunci când am scris despre Gates Foundation care investește 42 de milioane de dolari în toalete high-tech, punând sub semnul întrebării necesitatea unei soluții atât de avansate. Comentatorii au scris: „Acest articol este o rușine și o farsă.” Niels Peter Flint, pe care îl respect și despre care am scris aici, scrie: „Problemele legate de deșeurile umane sunt ENORME și aici doar ironizați o abordare foarte serioasă și onestă pentru a veni cu soluții NOI și INOVATOARE.”
Dar nu ironizam. Încercam să subliniez că soluțiile high-tech nu sunt întotdeauna cele mai potrivite și că sistemele economice și sociale au existat de secole pentru a gestiona deșeurile, deoarece acestea aveau o valoare economică reală. Am concluzionat afirmând:
Poate că încercam să combin prea multe concepte într-un singur articol. Am remarcat a doua zi că „eram preocupat că se căuta o soluție la o problemă care nu era tehnologică, ci societală; că trebuie să reînvățăm lecțiile din trecut în loc să căutăm toalete noi pentru viitor.”
De exemplu, unul dintre design-urile de toaletă finanțate de Fundația Gates, de la Universitatea din Toronto, „poate deshidrata deșeurile fecale și să le ardă ușor – ca cărbunele – pentru a le dezinfecta în 24 de ore. Subprodusul pulverulent poate fi apoi utilizat ca îngrășământ agricol. Toaleta va filtra, de asemenea, urina printr-o membrană, apoi o va dezinfecta folosind radiații ultraviolete.”
Pare complicat și probabil consumă multă energie. Însă, într-un articol din Globe and Mail, inginerul chimist Yu-Ling Cheng de la Universitatea din Toronto a făcut un punct important despre toalete, acela că este mai mult decât doar un loc unde să faci nevoile:
Dr. Cheng reiterează faptul că **deșeurile fecale și urina au valoare.** Dacă, în loc să le tratăm ca deșeuri, le monetizăm așa cum s-a făcut în China și Japonia acum o sută de ani, atunci încetează să mai fie ceva ce facem neglijent în câmpuri.
Vârful producției de îngrășăminte
În prezent, prețurile componentelor principale ale îngrășămintelor, azotul și fosforul, cresc vertiginos. Motivele sunt simple; îngrășămintele cu azot sunt fabricate din combustibili fosili, în principal gaz natural.
Deși există un boom temporar al gazului natural datorită fracturării hidraulice sau fracturării (acum numită în mod obișnuit fracturare), gazul înlocuiește și cărbunele în centralele electrice și s-ar putea să înlocuiască benzina în mașini. Înainte de extinderea rapidă a fracturării, se presupunea că eram aproape de vârful producției de gaz. Toată fracturarea va amâna vârful, dar nu îl elimină. Citiți mai multe în:
„Vârful producției de îngrășăminte” va face gunoiul de grajd o marfă valoroasă
Îngrășămintele cu fosfat sunt extrase din mine, iar rezervele se epuizează și acestea. Asociația Solurilor scrie:
Mai multe despre vârful producției de fosfor:
Fred Pearce despre vârful producției de fosfor: Este timpul pentru reciclarea urinei
Este „Vârful producției de îngrășăminte” mai aproape decât credem? Un nou raport alimentează îngrijorarea
Totuși, avem șapte miliarde de oameni pe această planetă care produc gunoi de grajd bogat în azot și urină bogată în fosfor, adesea spălându-le cu apă potabilă. Ce fel de sistem nebun este acesta?
În partea a II-a a acestei serii, Istoria băii: Înecați în apă și deșeuri, am menționat că unii ingineri au susținut
Este timpul să recunoaștem că am greșit și să reparăm.
Faptul este că, dacă ar exista o modalitate de a gestiona deșeurile, acestea ar avea o valoare economică reală. Cât de mult? Gene Logsdon, autorul cărții Holy Sh*t: Managing Manure To Save Mankind a încercat să afle în Atlantic. El indică faptul că îngrășămintele costă 80 de dolari pe acru (aprox. 0.4 hectare). Micul wiki al fermelor sugerează o rată de 8,5 tone de gunoi de grajd pe acru pentru o aplicare anuală. Aceasta atribuie o valoare economică de aproximativ 10 dolari pe tonă de gunoi de grajd. Știm din articolul nostru Regele Robinetelor: Testarea toaletelor că o evacuare medie este de 250 de grame, sau 1/4000 dintr-o tonă metrică, deci, în medie, la prețurile actuale ale îngrășămintelor, fiecare evacuare are o valoare economică de doi cenți. Înmulțiți acest lucru cu un oraș și vorbim despre bani reali. Și nici măcar nu am început să vorbim despre urină și fosfați.
Logsdon conchide:
Poate că este prea romantic, totuși vorbim despre deșeuri. Dar iată cum am putea începe:
1. Introducerea toaletelor cu compostare în casele și birourile noastre
Am ajuns în punctul în care toaletele cu compostare sunt practic indistinguibile de cele convenționale; acest Clivus Multrum folosește puțină spumă în loc de apă, dar altfel este un tron destul de normal. Diferența este partea din spate; așa cum toaleta a fost o adaptare la o sursă de apă curentă (vezi partea a II-a), aceasta este o adaptare la un sistem de compostare Clivus Multrum care trebuie curățat la fiecare șase luni.
Există o întreagă clădire de birouri din Vancouver care funcționează fără canalizare de 15 ani. Am scris în articolul meu despre asta:
2. Separarea și colectarea urinei
În primul rând, aceasta duce la deșeuri fecale mai bune, mai valoroase. Din Galbenul este noul verde:
În al doilea rând, urina este valoroasă în sine. April observă cum poate fi transformată cu ușurință într-o resursă valoroasă. Warren citează pe Cynthia Mitchell, profesoară asociată de la Institutul pentru Viitor Sustenabil de la Universitatea de Tehnologie din Sydney, în P este pentru Fosfor (precum și pentru urina umană):
Acum peste o sută de ani, Teddy Roosevelt spunea: „Oamenii civilizați ar trebui să știe cum să elimine apele uzate altfel decât punându-le în apa potabilă.” El încă are dreptate. Este timpul să ne depășim teama de deșeuri, să ne re-proiectăm sistemele pentru a separa și depozita deșeurile fecale și urina, să le atribuim o valoare economică ca înlocuitori ai îngrășămintelor și să începem să le folosim.
