De ce sunt bucătăriile noastre proiectate în felul acesta? Ar trebui să fie deschise, parte a spațiului de locuit, așa cum majoritatea cititorilor cred că ar trebui să fie, sau ar trebui să fie într-o cameră separată, ceea ce unii consideră a fi mai sănătos? Este o întrebare care apare din nou, în seria noastră continuă despre case sănătoase și combaterea bolilor prin design.
În articolele anterioare, am atribuit conceptele bucătăriei moderne lui Christine Frederick și cărții sale din 1919, „Ingineria gospodărească: Managementul științific în casă”, unde a aplicat principiile pe care Frederick Winslow Taylor le-a aplicat fabricilor; totul era despre fluxul de lucru.
Margarete Schütte-Lihotzky a fost influențată de această carte atunci când a proiectat bucătăria Frankfurt, probabil cea mai faimoasă bucătărie modernă, din nou, potrivit lui Claus Bech-Danielsen de la Institutul Danez de Construcții, „construită pe baza unei analize a fluxului de lucru și a nevoilor de depozitare. Dimensiunile spațiale au fost, de asemenea, determinate pentru a optimiza fluxul de lucru.” Era mică și eficientă pentru că trebuia să fie o mașină de gătit, nu un loc de petrecere.
Bech-Danielsen subliniază, de asemenea, că imaginea noastră despre bucătăria de acum o sută de ani este bucătăria clasei de mijloc sau a burgheziei:
Dar aceasta nu era bucătăria unui muncitor. Paul Overy, în cartea sa „Lumină, aer și deschidere”, prezintă această fotografie a unei scene familiale tipice și leagă bucătăria Frankfurt de Mișcarea Igienică, din perioada dintre războaie, când oamenii au înțeles în sfârșit cum germenii provoacă boli, dar nu aveau antibiotice pentru a le trata. Bucătăria modernă a fost de fapt un răspuns la cerințele igienei. Nu vrei ca tata să fumeze și să citească și copiii să se joace în timp ce mama face spălatul (ceea ce nici nu era considerat igienic). Un arhitect a scris în 1933:
De fapt, a fost proiectată special pentru a face aproape imposibil să mănânci în bucătărie. Un alt arhitect a remarcat că a separat bucătăria de sala de mese „în beneficiul sănătății familiei”, proiectând-o „ca un pasaj atât de îngust încât nu există spațiu pentru mese familiale în „laboratorul” gospodinei.” El a scris:
După cum remarcă Overy, este un fel de contradicție să ai bucătăria atât de mică într-o perioadă în care arhitecții promovează lumina și aerul. Dar a existat și o agendă socială aici: bucătăria „trebuia folosită rapid și eficient pentru a pregăti mesele și a spăla vasele, după care gospodina ar fi liberă să se întoarcă la… propriile sale activități sociale, ocupaționale sau de agrement”.
Astăzi, mulți oameni resping acea bucătărie închisă, eficientă, dar, așa cum conchide Overy, „bucătăria secolului al XXI-lea este clar descendentă din ideile testate pentru prima dată în bucătăriile experimentale standardizate din anii 1920 și 1930 în Germania, Olanda și Scandinavia: un model de stație de lucru igienică sau mașină curată”.
Deci, nu vei petrece o petrecere în acea bucătărie separată minusculă, dar cu siguranță va fi mai ușor de curățat fără atâția oameni care se plimbă prin ea.
