Titlul din 2017 al ziarului The Guardian este probabil cel mai citat și repetat articol pe care l-au publicat vreodată – la patru ani distanță, el încă circulă. Am menționat anterior că descrierea „100 de companii” nu face distincția între companii precum ExxonMobil și entități naționale precum China, eticheta aplicată celui mai mare emițător în Raportul Carbon Majors din spatele articolului, sau că 90% din aceste emisii sunt „Scop 3”, emisii din aval care apar atunci când ne încălzim casele sau conducem mașinile.
Titlul a fost citat de oameni rezonabili pentru a argumenta că responsabilitatea personală și amprenta de carbon nu contează, că 71% din problemă revine acelor mari emițători de carbon, care, coincidență, ne-au impus ideea amprentei de carbon ca o diversiune. Natalia Leandru de la PN a scris că „intersele companiilor de combustibili fosili sunt prea fericite să vorbească despre schimbările climatice – atâta timp cât accentul rămâne pe responsabilitatea individuală, nu pe acțiunea colectivă.”
Dar titlul este folosit și, adesea hilar, de oameni nerezonabili pentru a justifica aproape orice sub soare. Primul tweet pe care l-am observat a folosit cele 100 de companii pentru a justifica bitcoin, care consuma gigawați de energie electrică generată prin arderea cărbunelui în China, cea mai mare entitate individuală din cele 100 de companii.
Apoi există aerul condiționat, care funcționează cu energie electrică generată cu combustibili fosili, încălzind planeta pentru a ne menține răcoroși.
Mănâncă un hamburger și nu te enerva, nu este vina ta, nu ești personal responsabil.
Am prezentat studii care indică faptul că „majoritatea oamenilor cred că cel mai important lucru pe care îl pot face pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și a combate schimbările climatice este reciclarea cât mai mult posibil”, dar acest utilizator de Twitter spune că nici măcar nu trebuie să ne mai obosim cu asta, care este rostul?
Începi să te întrebi dacă înțeleg că există o legătură între umplerea mașinilor cu benzină și a avioanelor cu kerosen și companiile care produc aceste lucruri. Pare să nu existe nicio înțelegere că, dacă aceste companii ar fi schimbate și scoase din afaceri, atunci avionul nu ar decola.
La un moment dat, te întrebi dacă nu este o parodie atunci când este folosită pentru a justifica avioanele private. Având în vedere cine este menționat în aceasta, bănuiesc că este o glumă, dar este greu de spus.
Am ajuns să fiu de acord cu acest tweet, sugerând că „oamenii care dau vina pe corporații în întregime pentru schimbările climatice sunt la fel de răi ca negatorii schimbărilor climatice” – a devenit scuza principală nu numai pentru a nu face nimic, ci și pentru a face în mod activ și conștient lucrurile mai rău.
După cum am menționat anterior, 100 de companii nu sunt responsabile pentru 71% din emisiile globale. Nu sunt companii, sunt în principal entități naționale care urmează politica guvernului. Între timp: „Peste 90% este de fapt emis de noi. Merge la încălzirea caselor noastre și la deplasarea mașinilor noastre și la fabricarea oțelului și aluminiului pentru clădirile și mașinile noastre și pentru avioanele de luptă F35 și betonul pentru drumurile și podurile noastre și parcările noastre.”
Odată cu publicarea celui mai recent raport IPCC, este clar că ne-a rămas timpul să dăm vina pe 100 de companii. Trebuie să ieșim în stradă, trebuie să ne schimbăm politicienii. Dar trebuie să ne uităm și în oglindă, să ne asumăm responsabilitatea personală și să facem tot ce ne stă în putință pentru a înceta să mai cumpărăm ceea ce vând ei.
