La începutul acestei luni, am scris despre experiențele mele cu cumpărarea unui Nissan Leaf folosit. Soția mea și cu mine am avut mai mult timp să acumulăm kilometri și am instalat și un punct de încărcare dedicat. Așa că m-am gândit că este timpul pentru o actualizare.
\n\n
Autonomia depinde de stilul de condus
Având în vedere legile fizicii, ar trebui să fie destul de evident că modul în care conduci va influența distanța pe care o poți parcurge. Acest lucru este valabil pentru orice vehicul. Dar, având în vedere autonomia relativ scurtă a unui vehicul electric cu baterie precum Leaf și modul proeminent și tangibil în care acesta transformă încărcarea bateriei într-o autonomie estimată în kilometri, acest fapt este mult mai greu de ignorat în cazul Leaf-ului.
\n\n
Am observat că atunci când mă urc în mașină – chiar și atunci când bateria este complet încărcată – poate exista o diferență semnificativă în autonomia estimată, „ghicitorul” Leaf-ului (cum a fost numit sarcastic de unii șoferi) oferind totalul de oriunde între 105 și 134 km, în funcție de cine a condus ultima dată și dacă a fost condus pe autostradă sau în oraș. Asta pentru că (se presupune) eu tind să conduc ca o bunică, în timp ce soția mea „are locuri unde trebuie să ajungă”, sau așa îmi spune ea.
\n\n
Împărtășesc acest lucru nu pentru a face publice certurile maritale, ci pentru a le reaminti oamenilor că, dacă iau în considerare achiziționarea unui vehicul electric, generația actuală de vehicule electrice (accesibile) este mult mai potrivită pentru condusul în oraș de către persoanele care nu au piciorul greu. Dacă nu vă simțiți confortabil conducând pe autostradă cu 105 km/h și/sau conduceți regulat mai mult de 95 km într-o zi – mai ales pe autostradă – atunci ar fi bine să așteptați următoarea generație.
\n\n
Vremea rece are un impact
Dimineața de ieri a fost rece, după standardele din Carolina de Nord. Și iată, în ciuda încărcării complete, indicatorul de autonomie se situa în jur de 103 km când soția mea s-a urcat la volan – ducând la un telefon îngrijorat și la multe speculații despre dacă putea ajunge unde trebuia să meargă. S-a dovedit că avea mai mult decât suficientă autonomie la final – ajungând acasă cu 64 km rămași și o baterie încă pe jumătate plină – dar având în vedere relativa noutate a mașinii pentru noi, există încă o anumită nervozitate înțeleasă în legătură cu cât de departe poți merge de fapt. De obicei, la temperaturile ușor peste zero pe care le-am avut săptămâna trecută, am observat o diferență de aproximativ 10-13 km în autonomia estimată dacă pornesc sau opresc încălzirea.
\n\n
Celălalt factor al vremii mai reci, pe care nu l-am anticipat neapărat având în vedere rapoartele despre un încălzitor de aer slab și impactul acestuia asupra autonomiei, este că conducerea Leaf-ului pe vreme rece este de fapt destul de confortabilă – cel puțin în comparație cu vechiul meu Toyota Corolla. Acest lucru se datorează în mare parte faptului că Nissan a încercat să limiteze nevoia de a porni încălzirea oferind mici facilități precum volanul încălzit și scaunele față încălzite, provocând de fapt o mică ceartă despre cine va primi Leaf-ul când vremea devine foarte rece. Vom vedea dacă acest conflict va mai apărea atunci când va fi suficient de frig pentru a avea nevoie de încălzitorul de aer – dar deocamdată, cu excepția ușoarei creșteri a anxietății legate de autonomie, am fost plăcut surprins de experiența pe vreme rece.
\n\n\n
\n\n
Instalarea unui punct de încărcare
Una dintre cele mai frecvente întrebări de la prieteni și familie despre mașină a fost aceasta: Unde o încărcați și cât durează? Mulți oameni încă nu știu că puteți încărca de la o priză obișnuită peste noapte. Asta am făcut și noi în prima lună. Dacă ignorați cablul de extensie șerpuit pe care l-am avut întins pe gazon, a funcționat bine pentru noi – nu am ajuns niciodată într-un punct în care să trebuiască să fim undeva și să nu avem nicio încărcare. (Rețineți, aceasta este a doua noastră mașină – încă avem mașina obișnuită care funcționează pe benzină ca rezervă.) Pentru mulți oameni care nu călătoresc pe distanțe lungi și/sau au o a doua mașină de rezervă, bănuiesc că ați putea scăpa cu încărcarea lentă fără prea multe inconveniente – mai ales dacă aveți o alee sau un garaj unde puteți parca lângă o priză convenabilă.
\n\n
În cele din urmă, pentru noi, totuși, am decis că era timpul să instalăm un încărcător de nivel 2. Acestea pot încărca bateria de la gol la plin în aproximativ patru ore (spre deosebire de încărcarea lentă peste noapte de la o priză obișnuită). Există momente în care cineva trebuie să ia mașina toată ziua, iar apoi trebuie să facem o cursă la aeroport sau altă comision seara. Și recunosc, de asemenea, că am găsit ritualul de a scoate cablul de încărcare și prelungirea și de a-l conecta, cam enervant la sfârșitul zilei. Opțiunea de a completa într-o oră sau două îmi oferă o mulțime de liniște sufletească. După ce am luat în considerare toate punctele de încărcare de înaltă calitate care includ conectivitate wi-fi și alte clopoței și fluiere ( Chargepoint Home m-a tentat o vreme), am ascultat întrebarea simplă a unui prieten: Acesta este, practic, un cablu de alimentare. De ce ai nevoie de el activat wi-fi?
\n\n
Aveam dreptate. Leaf-ul în sine vine cu un cronometru de încărcare – așa că îl pot conecta și seta să se încarce mai târziu seara dacă vreau să fiu conștient de Duke Energy (utilitățile preferă să încărcați în orele de vârf, iar unele vă vor oferi chiar tarife mai mici pentru asta). Și pentru cei care cheltuie mai mulți bani, versiunile mai scumpe ale Leaf-ului vin oricum cu conectivitate la distanță. Având în vedere că ar fi trebuit să îmi amplific semnalul wi-fi pentru a-l face să ajungă la punctul de încărcare, am decis să optez pentru Clipper Creek HCS-40 simplu, ușor mai ieftin și, se pare, foarte robust, la un cost de 565 USD.
\n\n
Instalarea nu a fost tocmai ieftină, ajungând la 1.100 USD. Dar având în vedere că am auzit că costurile de instalare sunt de până la 1.500 USD până la 2.000 USD, mi s-a părut un preț rezonabil – mai ales având în vedere că lucrarea a inclus o lucrare de săpat nu tocmai ușoară prin grădina mea (scuze, microorganismelor din sol!) și pe alee. Au inclus chiar și un stâlp de gard frumos pentru a-l monta. Instalarea a durat doi tipi (plus nepoții lor care au făcut săpăturile) 3-4 ore. Și acum avem practic o benzinărie în curtea noastră!
\n\n
Peste toate, pot continua să raportez că experiența de conducere a fost destul de încântătoare – accelerație liniară, cuplu instantaneu, fără zgomot al motorului – toate lucrurile despre care pasionații de mașini electrice se entuziasmează, le pot confirma din toată inima. De fapt, am ajuns să detestez să conduc acum mașina noastră pe benzină (un Mazda 5 din 2010), care pare greoaie și demodată în comparație.
\n\n
Asta este tot ce am de raportat deocamdată. Mă voi întoarce odată ce vremea va deveni cu adevărat rece. Ca întotdeauna, postați mai jos orice întrebări sau comentarii pe care ați dori să le adresez.
