9 lucruri pe care nu le știai despre cai Przewalski

Întâlniți calul Przewalski (se pronunță shuh-VAL-skee): Adesea numit doar cal P, este un animal considerat multă vreme ultimul cal cu adevărat sălbatic. Un studiu genetic publicat în 2018 a descoperit că rasa este de fapt un descendent al primilor cai domesticiți. În realitate, sunt sălbatici, la fel ca mustangii și poneii Chincoteague – rătăcesc liberi și neîmblânziți, dar au strămoși care au trăit ca animale domesticite. Deși nu sunt cu adevărat sălbatici, calul Przewalski, originar din stepele Asiei Centrale, este pe cale de dispariție.

1. Calul Przewalski este o subspecie a lui Equus ferus

Calul Przewalski este o subspecie a lui Equus ferus și este considerat cel mai apropiat rudă al calului domestic. Este văr cu zebrele și măgarii sălbatici, care aparțin, de asemenea, familiei Equidae. Separarea speciei calului Przewalski de strămoșii cailor domestici s-a produs undeva între 120.000 și 240.000 de ani în urmă.

2. Caii Przewalski sunt numiți după colonelul Nikolai Przhevalsky

Geograful și exploratorul rus, colonelul Nikolai Przhevalsky, a redescoperit specia pentru știința europeană în 1878. El obținuse pielea și craniul unui cal Przewalski de la un vânător din apropierea graniței dintre China și Mongolia de astăzi și ulterior a călătorit pentru a-i observa în sălbăticie. Înregistrările anterioare includ gravuri pe piatră și unelte datând de până la 20.000 î.Hr. și o relatare scrisă a cailor de la călugărul tibetan Bodowa în jurul anului 900 d.Hr.

3. Calul Przewalski are multe nume

În timp ce occidentalii ar putea cunoaște specia ca calul Przewalski sau calul P, aceasta are mai multe nume: cal sălbatic asiatic, cal sălbatic mongol, Dzungarian și Takh (Takhi este pluralul). Takhi înseamnă „spirite” sau „cai sacri” în mongolă. Legendele înconjoară animalele în țările lor de origine, de la purtători de mesaje la zei, la Genghis Khan și armata sa călărind pe ei într-o căutare de a cuceri lumea.

4. Calul Przewalski a fost aproape de dispariție

Foarte puțini cai Przewalski captivi au supraviețuit până în anii 1950, iar ultima observație a unui exemplar sălbatic a avut loc în 1969. Specia a fost declarată dispărută din sălbăticie în anii 1960 până când au început programele de reintroducere. În prezent, aproximativ 400 de cai trăiesc în sălbăticie, cu o populație adultă de 178 de cai. Statutul speciei s-a îmbunătățit de la dispărută în sălbăticie, urmată de pe cale critică de dispariție, la o situație încă precară, pe cale de dispariție.

5. Toți caii Przewalski vii astăzi sunt descendenți a 12 indivizi

Creșterea în captivitate a crescut numărul speciilor de la un număr șocant de scăzut de 12 la numărul de astăzi, apropiindu-se de 1.900 de indivizi. Zoologul Dr. Erna Mohr a creat prima carte genealogică în 1959, iar un studbook detaliat a fost ținut și actualizat de atunci pentru a minimiza consangvinizarea și a maximiza diversitatea genetică.

6. Primul cal Przewalski clonat s-a născut în august 2020

În ciuda programelor atente de reproducere în captivitate, o amenințare semnificativă pentru specie astăzi este pierderea diversității genetice și bolile. În august 2020, oficialii de la grădina zoologică din San Diego au anunțat nașterea lui Kurt, primul mânz Przewalski clonat . Linia celulară a lui Kurt a provenit de fapt din ADN crioprezervat de la un armăsar care a murit în 1998. Cercetătorii speră că mânzul va adăuga o diversitate genetică valoroasă odată ce va ajunge la maturitate.

În 2013, Grădina Zoologică Națională din Washington, D.C., a primit primul cal Przewalski născut prin inseminare artificială. Acest succes a reprezentat o descoperire extraordinară în conservarea speciei și posibilitatea de a crește diversitatea genetică fără a fi nevoie să transporte cai la unități de reproducere în captivitate.

7. Trăiesc în grupuri familiale mici

Ca toți caii sălbatici, caii Przewalski trăiesc în grupuri familiale mici, formate dintr-un armăsar, trei până la cinci iepe și mânji tineri. Masculii fără iepe își formează propriile grupuri de „burlaci”. Caii burlaci se luptă cu înverșunare pentru dreptul de a se împerechea și de a avea un grup propriu de iepe (numit harem). Ei rămân la vedere față de restul turmei lor în orice moment și comunică prin multe vocalizări, tresăriri ale urechilor și marcarea mirosului.

8. Caii Przewalski își întorc spatele spre furtuni

Caii Przewalski își cresc o blană groasă și caldă pentru iarnă, cu bărbi lungi și păr pe gât. Blana de iarnă este esențială în deșertul aspru de iarnă, unde temperaturile sunt adesea înghețate. Caii Przewalski își întorc de fapt spatele spre furtună la vânturi puternice în timp ce își strâng coada strâns între picioarele din spate. Această adaptare protejează ochii, nările și părțile reproductive sensibile de vânturile puternice și furtunile de nisip din deșertul Gobi.

9. Ei prosperă în zona de excludere Cernobîl

Cele patru rezervații cele mai mari unde rătăcesc caii Przewalski captivi sunt în Le Villaret, Franța; Bucara, Uzbekistan; Parcul Național Hortobágy din Ungaria; și zona de excludere Cernobîl (CEZ) din Ucraina. Oamenii de știință au eliberat cai P la marginea CEZ pentru a crește biodiversitatea în zonă și pentru a echilibra mai bine ecosistemul. Le-a oferit, de asemenea, cailor un habitat de 1.600 km², aproape complet liber de oameni, permițându-le să prospere. În 2019, cercetătorii de la Universitatea din Georgia au folosit camere acționate de mișcare pentru a capta peste 11.000 de imagini cu caii folosind locuințele abandonate din zonă ca adăpost. Studiul lor, publicat în revista Mammal Research, sugerează că caii folosesc clădirile pentru dormit, reproducere și refugiu.