Creșterea somonului în ferme, care implică reproducerea somonului în containere plasate sub apă, în apropierea țărmului, a început în Norvegia acum aproximativ 50 de ani și de atunci a devenit populară în Statele Unite, Irlanda, Canada, Chile și Regatul Unit. Datorită declinului semnificativ al populației de pești sălbatici din cauza pescuitului excesiv, mulți experți consideră creșterea somonului și a altor pești ca fiind viitorul industriei. Pe de altă parte, mulți biologi marini și apărători ai oceanelor se tem de un astfel de viitor, citând implicații grave asupra sănătății și mediului în legătură cu acvacultura.
Somonul de crescătorie, mai puțin nutritiv decât somonul sălbatic?
Somonul de crescătorie este mai gras decât somonul sălbatic, cu 30-35%. Este acesta un lucru bun? Ei bine, are două aspecte: somonul de crescătorie conține, de obicei, o concentrație mai mare de acizi grași Omega 3, un nutrient benefic. Conține, de asemenea, mult mai multe grăsimi saturate, pe care experții ne recomandă să le eliminăm din dietă.
Datorită condițiilor de creștere intensivă din acvacultură, peștii crescuți în ferme sunt supuși unui consum intens de antibiotice pentru a limita riscul infecțiilor. Riscul real pe care îl pot prezenta aceste antibiotice pentru oameni nu este bine înțeles, dar este clar că somonul sălbatic nu primește antibiotice!
O altă preocupare legată de somonul de crescătorie este acumularea de pesticide și alți contaminanți periculoși, cum ar fi PCB-urile. Studiile timpurii au arătat că aceasta este o problemă foarte îngrijorătoare, cauzată de utilizarea hranei contaminate. În prezent, calitatea hranei este mai bine controlată, dar unii contaminanți continuă să fie detectați, deși la niveluri scăzute.
Creșterea somonului poate dăuna mediului marin și somonului sălbatic
Unii susținători ai acvaculturii susțin că creșterea peștilor reduce presiunea asupra populațiilor de pești sălbatici, dar majoritatea apărătorilor oceanelor nu sunt de acord. Un studiu al Academiei Naționale de Științe a constatat că păduchii de mare din operațiunile de creștere a peștilor au ucis până la 95% din puii de somon sălbatic care migrau pe lângă acestea.
O altă problemă cu fermele piscicole este utilizarea excesivă a medicamentelor și a antibioticelor pentru combaterea focarelor bacteriene și a paraziților. Aceste substanțe chimice, în principal sintetice, se răspândesc în ecosistemele marine atât prin deriva în coloana de apă, cât și prin excrementele peștilor.
Hrana irosită și excrementele de pește provoacă, de asemenea, probleme locale de poluare cu nutrienți, în special în golfurile protejate unde curenții oceanici nu pot ajuta la eliminarea deșeurilor.
În plus, milioane de pești de crescătorie scapă din fermele piscicole în fiecare an în întreaga lume și se amestecă cu populațiile sălbatice. Un studiu din 2016 efectuat în Norvegia raportează că multe populații de somon sălbatic din această țară au acum material genetic de la pești de crescătorie, ceea ce poate slăbi stocurile sălbatice.
Strategii pentru a ajuta la refacerea somonului sălbatic și la îmbunătățirea creșterii somonului
Apărătorii oceanelor ar dori să pună capăt creșterii peștilor în ferme și, în schimb, să investească resurse în revitalizarea populațiilor de pești sălbatici. Dar, având în vedere dimensiunea industriei, îmbunătățirea condițiilor ar fi un început. Celebrul ecologist canadian David Suzuki spune că operațiunile de acvacultură ar putea utiliza sisteme complet închise care captează deșeurile și nu permit peștilor de crescătorie să scape în oceanul sălbatic.
În ceea ce privește ceea ce pot face consumatorii, Suzuki recomandă cumpărarea numai de somon și alți pești capturați în sălbăticie. Whole Foods și alte magazine de produse naturale și magazine high-end, precum și multe restaurante preocupate de mediu, vând somon sălbatic din Alaska și din alte zone.
Editat de Frederic Beaudry
