Un om de știință crede că aceste bivalve asemănătoare plantelor ar putea asigura securitatea alimentară mult necesară în acvacultură.
Data viitoare când vă este poftă de fructe de mare, un bol aburind de supă de scoici sau o farfurie de midii fierte cu usturoi ar putea fi cea mai bună alegere. Nu numai că sunt delicioase și hrănitoare, dar sunt și o opțiune mai prietenoasă cu mediul decât peștii și crustaceele.
Scoicile, midiile și stridiile sunt bivalve și membri ai familiei de moluște nevertebrate. Ele diferă de alți moluște, cum ar fi caracatița, prin simplitatea lor evolutivă. Bivalvele sunt sesile (imobile) și asemănătoare plantelor în modul în care filtrează substanțele nutritive din apa din jurul lor și nu necesită hrănire. Ele dezvoltă un mușchi cărnos comestibil bogat în omega-3, fără nivelurile de mercur găsite în peștii mai mari.
Într-un articol pentru revista Solutions, cercetătoarea Jennifer Jacquet prezintă un argument convingător pentru ca bivalvele să fie cea mai etică alegere pentru creșterea fructelor de mare. Ea crede că lumea se află într-un punct important acum, cu acvacultura explodând la nivel mondial, dar devenind rapid un echivalent acvatic al industriei noastre terestre oribile de creștere a animalelor. Acum este momentul să reevaluăm și să elaborăm o strategie mai bună pentru fructele de mare, înainte să se înrăutățească.
Bivalvele sunt răspunsul, în opinia lui Jacquet, și iată de ce:
1. Bivalvele nu necesită hrănire.
După cum am menționat mai sus, bivalvele își filtrează substanțele nutritive din apă, curățând între 114 și 189 de litri de apă pe zi, ceea ce îmbunătățește habitatul pentru alți pești din jurul lor.
Ceea ce mulți oameni nu realizează despre peștii de crescătorie și creveți este că trebuie să mănânce alți pești mai mici pentru a crește. Acvacultura înseamnă că trebuie prinși mai mulți pești sălbatici pentru a hrăni peștii de crescătorie.
Această „făină de pește” provine din krill, hamsii și sardine și este cumpărată ieftin din țări în curs de dezvoltare precum Peru. Are un efect negativ asupra păsărilor marine, mamiferelor marine și peștilor mai mari care concurează acum cu acvacultura pentru aprovizionarea cu hrană și asupra populațiilor locale care ar mânca în mod normal acești pești mici.
2. Bivalvele construiesc securitatea alimentară.
Deoarece bivalvele nu necesită hrănire, acest lucru eliberează peștii capturați din sălbăticie pentru a hrăni comunitățile locale, oferind în același timp hrană.
Într-o lume din ce în ce mai nesigură din punct de vedere alimentar, nu are sens să cumpărați pești din țări sărace pentru a hrăni pești, cum ar fi somonul crescut în Columbia Britanică, care este vândut exclusiv pe piețele de lux. De fapt, practica contravine Codului de conduită al Organizației pentru Alimentație și Agricultură a ONU pentru pescuitul responsabil, care sfătuiește pescuitul de captură
3. Bunăstarea nu este o preocupare atât de serioasă.
Efectele creșterii ar fi mult mai puțin importante pentru bivalve decât pentru alți pești de crescătorie, deoarece nu necesită spațiu sau îmbogățire pentru a crește, nici nu migrează ca somonul. S-ar putea spune că bivalvele sunt asemănătoare plantelor. Acest lucru nu înseamnă că nu există probleme de bunăstare, dar viața lor în captivitate nu ar fi atât de diferită de cea din sălbăticie.
Jacquet descrie specia ideală pentru acvacultură:
A fost o vreme când bivalvele au reprezentat mai mult de jumătate din industria acvaculturii, în jur de 50% în anii 1980, dar acum acest număr a scăzut la 30%, datorită popularității peștilor. Jacquet vrea să vadă acest număr crescând din nou, deoarece ar semnala o schimbare către un viitor mai sustenabil, uman și sigur.
Nu este o soluție perfectă, totuși, așa cum se arată într-un scurtmetraj numit „A Plastic Tide”, care a dezvăluit că midiile absorb microplastice din apa de mare – efectul secundar neplăcut al poluării excesive cu plastic. Dar, din nou, această problemă afectează toate creaturile marine, nu doar bivalvele.
Jacquet prezintă un argument solid, și unul pe care cu siguranță îl voi lua în considerare data viitoare când mă voi afla în fața tejghelei cu pește. Sper să faceți și voi la fel.
