Teoria predominantă despre „redescoperirea” continentelor americane era odinioară o poveste atât de simplă. Cei mai mulți oameni o cunosc: în 1492, Cristofor Columb a navigat pe oceanul albastru. Apoi, această teorie a fost complicată când, în 1960, arheologii au descoperit un sit în Newfoundland, Canada, numit L’Anse aux Meadows, care a dovedit că exploratorii nordici l-au devansat probabil pe Columb cu aproximativ 500 de ani.
Acum, noi dovezi ADN surprinzătoare promit să complice povestea și mai mult. Se pare că nu Columb sau nordicii — sau vreun european — au fost primii care au redescoperit Americile. Au fost de fapt polinezienii.
Toate popoarele polineziene moderne își pot urmări originile până la un popor austronesian migrator pe mare, care au fost primii oameni care au descoperit și populat majoritatea insulelor din Pacific, inclusiv teritorii extinse precum Hawaii, Noua Zeelandă și Insula Paștelui. În ciuda abilității incredibile de navigație a polinezienilor, puțini teoreticieni au fost dispuși să afirme că polinezienii ar fi putut ajunge atât de departe spre est, până în Americi. Adică, până acum.
Cartoful dulce indică Polinezia
Indicii despre modelele de migrație ale primilor polinezieni au fost dezvăluite grație unei noi analize ADN efectuate pe o cultură polineziană prolifică: cartoful dulce, potrivit Nature. Originea cartofului dulce în Polinezia a fost mult timp un mister, deoarece cultura a fost domesticită pentru prima dată în Anzii din America de Sud acum aproximativ 8.000 de ani, și nu s-ar fi putut răspândi în alte părți ale lumii până la stabilirea contactului. Cu alte cuvinte, dacă europenii au fost într-adevăr primii care au stabilit contactul cu Americile între 500 și 1.000 de ani în urmă, atunci cartoful dulce nu ar fi trebuit să fie găsit nicăieri altundeva în lume până atunci.
Studiul ADN amplu a analizat mostre genetice prelevate de la cartofi dulci moderni din întreaga lume și specimene istorice păstrate în colecții de ierbar. Remarcabil, specimenele din ierbar includeau plante colectate în timpul vizitelor căpitanului James Cook din 1769 în Noua Zeelandă și Insulele Societății. Descoperirile au confirmat că cartofii dulci din Polinezia făceau parte dintr-o linie distinctă care era deja prezentă în zonă atunci când navigatorii europeni au introdus alte linii în altă parte. Cu alte cuvinte, cartofii dulci au părăsit America înainte de contactul european.
Întrebarea rămâne: Cum altfel ar fi putut polinezienii să obțină cartofi dulci înainte de contactul european, dacă nu călătorind ei înșiși în America? Posibilitatea ca semințele de cartof dulce să fi plutit neintenționat din Americi spre Polinezia pe plute de pământ este considerată extrem de puțin probabilă.
Cronologia primului contact
Cercetătorii cred că navigatorii polinezieni trebuie să fi descoperit Americile primii, cu mult înainte de europeni. Noile dovezi ADN, coroborate cu dovezile arheologice și lingvistice privind cronologia expansiunii polineziene, sugerează că o dată inițială de contact între 500 d.Hr. și 700 d.Hr. între Polinezia și America pare probabilă. Asta înseamnă că polinezienii ar fi ajuns în America de Sud chiar înainte ca nordicii să fi debarcat în Newfoundland.
Descoperirile arată că abilitățile tehnologice ale popoarelor și culturilor antice din întreaga lume nu ar trebui subestimate și că istoria expansiunii umane pe glob este probabil mult mai complicată decât și-ar fi putut imagina oricine anterior.
