Cunoscuți pentru capacitatea lor de a se adapta culorilor înconjurătoare, cameleonii reprezintă una dintre cele mai neobișnuite clade ale naturii. Într-adevăr, capacitatea lor de a-și schimba culoarea, ochii lor mobilizabili individual și stereoscopici, și picioarele lor asemănătoare cu cele de papagal îi fac șopârle distinctive—și dorite—care sunt, de asemenea, animale de companie populare. În sălbăticie, însă, aceste animale se confruntă cu provocări la care chiar și ele au dificultăți de adaptare.
Cameleonilor le plac climatele calde și sunt endemici în pădurile și deșerturile din Africa, Madagascar, Spania și Portugalia, și din sudul Asiei până în Sri Lanka. În plus, au fost introduși în Hawaii, California și Florida.
Deși capacitatea de a-și schimba culoarea poate fi o formă utilă de camuflaj, cercetătorii cred că motivul principal pentru care cameleonii își schimbă nuanțele este social. Culoarea unui cameleon, așadar, semnalează altor cameleoni și transmite informații despre starea fiziologică și psihologică a animalului.
Cealaltă trăsătură distinctivă a cameleonilor este perechea lor de ochi care se mișcă independent. Acest lucru le permite să vadă 360 de grade în jurul corpului, să se concentreze pe două obiecte diferite simultan sau să focalizeze ambii ochi pe un singur obiect—cum ar fi o pradă—pentru a obține o percepție mai mare a adâncimii.
O altă trăsătură distinctivă a cameleonilor sunt picioarele lor. Șopârlele posedă, de obicei, picioare didactile formate din cinci degete. Aceste degete sunt unite în două grupuri—unul de trei degete și celălalt de două—ceea ce creează un apendice ideal pentru prinderea crengilor.
Cu toate acestea, cameleonii nu se limitează la a se cățăra în copaci. Unii s-au adaptat să supraviețuiască în deșerturi în mare parte lipsite de copaci, precum acest cameleon cu gâtul cu pliuri din Africa de Sud.
Ultima trăsătură incredibilă a cameleonilor este limba lor. Folosite pentru prinderea insectelor ca hrană, cameleonii au de obicei limbi foarte lungi—și unii au limbi mai lungi decât corpul lor real. Aceste organe lungi și lipicioase se mișcă foarte repede, parcurgând aproximativ 26 de lungimi corporale pe secundă.
Un cameleon cu o limbă uimitor de lungă este cameleonul pitic de Cap—limba sa este de două ori lungimea corpului său. Cu toate acestea, specia este endemică doar într-o zonă mică din și în jurul orașului Cape Town, Africa de Sud, ceea ce înseamnă că statutul său de conservare este extrem de fragil. Din păcate, pe măsură ce habitatele acestor șopârle extrem de specializate sunt erodate și fragmentate, acest lucru devine din ce în ce mai frecvent.
Deși puțini cameleoni sunt considerați efectiv pe cale de dispariție, majoritatea dintre cele 180 de specii cunoscute sunt amenințate. Pe lângă distrugerea habitatului, o cerere internațională în creștere pentru cameleoni ca animale de companie exotice subminează speciile din întreaga lume.
Într-adevăr, aceste animale unice se confruntă cu o problemă prea comună pe continente și specii: lipsa reglementărilor și a aplicării legii necesare pentru a proteja o populație fragilă, chiar și în timp ce singura sa casă de pe planetă este distrusă.
