Acum două sute de ani, în seara zilei de 5 aprilie 1815, un vulcan cunoscut sub numele de Muntele Tambora de pe o insulă din Indonezia a început să erupă. Explozia a fost auzită la 2575 de kilometri distanță. Chiar și la 1287 de kilometri distanță, în Java, Stamford Raffles a crezut că este foc de tun. A continuat să erupă până pe 10 aprilie, când a explodat. William Klingaman și fiul său, Nicholas Klingaman, scriu în „The Year Without Summer”:
Norul s-a răspândit în jurul lumii și a cauzat o scădere a temperaturilor globale de 2 grade Celsius, sau aproximativ 3 grade Fahrenheit. Aceasta nu sună a o schimbare mare, dar, de fapt, este o schimbare masivă, și a cauzat Anul Fără Vară în 1816, iar vremea a rămas anormal de rece pentru aproape un deceniu. Recoltele au eșuat, oamenii au murit de foame și s-au revoltat, bolile s-au răspândit, râurile au înghețat. Aprilie a fost crud; O furtună de zăpadă a început pe 12 aprilie și a îngropat orașul Quebec sub 1.2 metri de zăpadă. Acesta a fost doar începutul. În august, Thomas Jefferson a scris: „Am avut cel mai extraordinar an de secetă și frig cunoscut vreodată în istoria Americii.”
Trei grade. Atât a fost nevoie pentru a înfometa mii de oameni, a provoca migrații care au mutat zeci de mii de oameni din New England spre Midwest și a cauza revolte și revoluție în Europa. Seceta a uscat pădurile și incendiile au făcut ravagii în Nord-Est. Trei grade. Gândiți-vă la asta data viitoare când cineva spune că schimbările climatice nu sunt o mare problemă.
Cel puțin un lucru bun a ieșit din acest dezastru climatic: bicicleta. Un comentator pe PlanetaNoastra ne spune:
Este uimitor cum un eveniment de acum 200 de ani poate încă să rezoneze.
