Abilitatea de a sări este o calitate extrem de avantajoasă în sălbăticia naturii. Faptul că te poți propulsa rapid în aer înseamnă că poți sări departe de ceva care încearcă să te mănânce sau către ceva pe care încerci să-l mănânci. Cangurii folosesc săritura ca principal mod de deplasare, în timp ce pisicile o folosesc pentru a-și ataca prada.
În lumea insectelor, unele specii au dezvoltat abilități remarcabile de a se propulsa cu precizie pe distanțe mari. Unele dintre insectele săritoare pe care le-am evidențiat aici se aruncă pe o distanță echivalentă cu cea a unui om care sare sute de metri în aer pe lungimea unui teren de fotbal. Inginerii au învățat multe despre mecanica săriturilor robotice de la insecte (un exemplu elocvent este „Puricele de Nisip„), dar nu au început încă să zgârie suprafața a ceea ce este posibil atunci când mecanica săritorilor insecte este transpusă în dispozitive proiectate de om.
Iată patru insecte care au stăpânit arta săriturii. Bucurați-vă!
Froghopperul
În 2003, cercetători de la Universitatea Cambridge din Anglia au declarat un nou campion în lumea insectelor săritoare: froghopperul. Mica insectă (lungă de 0,5 centimetri) folosește un sistem unic de propulsie pentru a sări mai mult de 0,6 metri în aer. Froghopperii își folosesc salturile puternice pentru a evita prădătorii și pentru a căuta hrană.
Ceea ce este poate chiar mai remarcabil decât lungimea și înălțimea săriturilor lor este ceea ce trebuie să suporte pentru a le realiza — froghopperii accelerează de la sol cu o forță de 400 de ori mai mare decât gravitația. (Oamenii sar cu o forță de două până la trei ori mai mare decât gravitația, iar noi leșinăm în jurul valorii de cinci G).
Froghopperul folosește doi mușchi mari pentru a se catapulta, blocându-și literalmente picioarele din spate într-un mod care le menține până când mușchii săritori au generat suficientă energie pentru a rupe blocajul și a trimite insecta zburând prin aer. Această eliberare de energie se întâmplă atât de repede încât s-a dovedit dificil pentru oamenii de știință să o surprindă folosind o cameră video capabilă să înregistreze 2.000 de cadre pe secundă. Săritura froghopperului a durat exact două dintre acele cadre de 1/1000 dintr-o secundă.
Puricele
Puricii — cei adevărați — sunt una dintre cele mai cunoscute insecte săritoare și nu sunt creaturi pe care majoritatea oamenilor le-ar dori prin preajmă. Puricii sunt paraziți care își câștigă existența sugând sânge de la gazda lor. Ei își folosesc săriturile puternice pentru a se deplasa și pentru a se arunca pe noi animale gazdă. S-a descoperit în anii ’70 că puricii stochează energie în corpul lor pentru a sări, dar mecanismul exact nu a fost cunoscut decât recent, când camerele de mare viteză mai rapide au arătat că de fapt se propulsează cu „degetele”, nu cu „genunchii”, așa cum mulți entomologi crezuseră.
Lăcusta
Lăcusta este insecta care îți vine în minte atunci când majoritatea oamenilor se gândesc la insecte săritoare. Lăcustele au picioare lungi, articulate, pe care le folosesc atât pentru a merge, cât și pentru a sări atunci când este necesar. Deși froghopperul poate sări mai departe decât lăcusta, în raport cu dimensiunea sa, lăcusta este încă foarte respectată (printre cei care respectă insectele pentru abilitatea lor de a sări) pentru salturile sale prodigioase. Mușchii pe care îi folosesc pentru a sări s-a demonstrat că au o putere brută de 10 ori mai mare decât cea mai puternică celulă musculară umană. Singurii mușchi cunoscuți din lume care sunt mai puternici sunt cei folosiți de scoici pentru a-și închide cochiliile, și chiar și atunci mușchii lăcustei se contractă mai rapid.
Cosășul
Cosășii seamănă mult cu lăcustele, dar sunt mai strâns înrudiți cu greierii. La fel ca lăcustele, cosășii au picioare mari, articulate, pe care le folosesc pentru a face sărituri enorme. Spre deosebire de lăcustă, cosășii au de obicei antene lungi care pot crește mai mult decât restul corpului lor. Există sute de specii de cosăș și multe combină o mare abilitate de a sări cu o camuflare magistrală, integrându-se perfect în mediul lor verde și frunzos, gata să sară dacă este necesar.
