Planta vasculară a apărut în urmă cu aproximativ 400 de milioane de ani și a început procesul de formare a pădurilor Pământului în perioada geologică Siluriană. Deși nu era încă un copac „adevărat”, acest nou membru al regnului vegetal terestru a devenit legătura evolutivă perfectă (și cea mai mare specie de plante) cu dezvoltarea părților copacului și a fost considerată prima proto-plantă lemnoasă. Plantele vasculare au dezvoltat capacitatea de a crește mari și înalte, cu o greutate masivă, necesară pentru susținerea unui sistem vascular intern.
Primii arbori
Primul copac adevărat al Pământului a continuat să se dezvolte în perioada Devoniană, iar oamenii de știință cred că acel copac a fost probabil extinctul Archaeopteris. Această specie de copac, urmată ulterior de alte tipuri de arbori, a devenit specia definitorie care a compus o pădure la sfârșitul perioadei Devoniene. Așa cum am menționat, au fost primele plante care au depășit problemele biomecanice de susținere a unei greutăți suplimentare, în timp ce livrau apă și nutrienți frunzelor (fronde) și rădăcinilor.
Intrând în perioada Carboniferă, în urmă cu aproximativ 360 de milioane de ani, arborii erau prolifici și o parte majoră a comunității vieții vegetale, localizați în mare parte în mlaștinile producătoare de cărbune. Arborii își dezvoltau părțile pe care le recunoaștem imediat astăzi. Dintre toți copacii care au existat în timpul Devonianului și Carboniferului, doar feriga arborescentă mai poate fi găsită, trăind acum în pădurile tropicale australasiene. Dacă se întâmplă să vedeți o ferigă cu un trunchi care duce la o coroană, ați văzut o ferigă arborescentă. În aceeași perioadă geologică, creșteau și copaci acum dispăruți, inclusiv licopodiile și coada-calului gigantică.
Evoluția gimnospermelor și angiospermelor
Coniferele primitive au fost următoarele specii de arbori care au apărut în pădurile antice, în urmă cu aproximativ 250 de milioane de ani (de la Permianul târziu până la Triasic). Mulți copaci, inclusiv cicadele și arborele-de-Araucaria, pot fi găsiți în întreaga lume și sunt ușor de recunoscut. Interesant este că strămoșul familiarului arbore ginkgo a apărut în această perioadă geologică, iar înregistrările fosile arată că vechiul și noul sunt identice. „Pădurea pietrificată” din Arizona a fost un produs al „apariției” primelor conifere sau gimnosperme, iar trunchiurile fosilizate expuse sunt rămășițe cristalizate ale speciei de arbore Araucarioxylon arizonicum.
A existat un alt tip de arbore, numit angiosperm sau foioasă, care a progresat în timpul Cretacicului timpuriu, adică în urmă cu aproximativ 150 de milioane de ani. Acestea au apărut cam în același timp în care geologii cred că Pământul se descompunea dintr-un singur continent numit Pangaea și se împărțea în continente mai mici (Laurasia și Gondwana). La începutul perioadei terțiare, foioasele au explodat și s-au diversificat pe fiecare nou continent. Acesta este probabil motivul pentru care foioasele sunt atât de unice și numeroase pe tot globul.
Pădurea noastră evolutivă actuală
Puțini dinozauri s-au hrănit vreodată cu frunze de foioase, deoarece aceștia dispăreau rapid înainte și în timpul începutului noii „ere a foioaselor” (în urmă cu 95 de milioane de ani). Magnoliile, laurii, arțarii, platanii și stejarii au fost primele specii care s-au proliferat și au dominat lumea. Foioasele au devenit speciile de arbori predominante de la latitudinile medii până la tropice, în timp ce coniferele erau adesea izolate la latitudinile înalte sau la latitudinile inferioare care mărgineau tropicele.
Nu s-au produs multe schimbări la arbori, în ceea ce privește înregistrarea lor evolutivă, de când palmierii și-au făcut prima apariție în urmă cu 70 de milioane de ani. Fascinante sunt mai multe specii de arbori care pur și simplu sfidează procesul de extincție și nu arată nicio indicație că se vor schimba în alte câteva zeci de milioane de ani. Am menționat ginkgo-ul mai devreme, dar există și altele: sequoia-de-dimineață, pinul Wollemi și arborele-de-Araucaria.
