Luna Pământului strălucește puternic pe cerul nostru, dar nu este singurul satelit din sistemul nostru solar. Experții estimează că există între 170 până la 180 de luni care orbitează cele opt planete din secțiunea noastră de galaxie. O lună este definită ca un satelit care orbitează o planetă. Lunile sunt denumite după zei și semizei romani și greci — cu culori și peisaje mistificatoare care se potrivesc cu denumirile lor fanteziste. Iată selecția noastră de luni frumoase, îndrăznețe și în esență inexplicabile din sistemul nostru solar. Aici este prezentată o imagine în culori false de la NASA, a lunii lui Saturn, Rhea.
Europa, luna lui Jupiter
Această imagine detaliază suprafața înghețată a Europei, una dintre cele aproximativ 69 de luni cunoscute ale lui Jupiter. Europa a fost numită după o iubită a lui Zeus, echivalentul grec al lui Jupiter. NASA a realizat această imagine cu culori îmbunătățite de pe nava spațială Galileo, care a orbitat cea mai mare planetă din sistemul nostru solar până în 2003. NASA spune că liniile roșii sunt crăpături și creste cel mai probabil create de atracția gravitațională intensă a lui Jupiter. După cum scrie NASA, „Variațiile de culoare pe suprafață sunt asociate cu diferențe în tipul și locația caracteristicilor geologice. De exemplu, zonele care par albastre sau albe conțin gheață de apă relativ pură, în timp ce zonele roșiatice și maronii includ componente non-glaciare în concentrații mai mari.” Europa este una dintre cele mai mari luni ale lui Jupiter.
Suprafața Europei ar putea fi, de asemenea, acoperită cu „țepi de gheață” masivi, de până la <15,24 metri înălțime>, conform unui studiu din 2018. Acești țepi ar fi similari cu penitentes-urile de pe Pământ, care sunt formațiuni de zăpadă găsite la altitudini mari.
Pentru ca acești țepi să se formeze, „gheața trebuie să fie suficient de volatilă pentru a sublima în condițiile de suprafață, iar procesele difuzive care acționează pentru a netezi topografia trebuie să opereze mai lent”, au scris autorii studiului.
Deși nu există dovezi vizuale ale penitentes-urilor pe Europa, oamenii de știință spun că datele radar și termice susțin ideea că condițiile de pe Europa ar permite formarea acestor țepi de gheață.
Triton, luna lui Neptun
Această fotografie, realizată de NASA prin filtre verzi, violet și ultraviolete, arată emisfera sudică luminoasă a lui Triton. Triton este numit după zeul grec al mării Triton, fiul lui Poseidon (zeul grec comparabil cu Neptun roman). Triton este singura lună a lui Neptun care are o geologie internă; este cunoscută pentru activitatea geologică precum gheizerele și activitatea vulcanică. Este una dintre foarte puține astfel de luni din sistemul solar. Experții cred că Triton ar fi putut fi un obiect capturat din Centura Kuiper din apropiere, unde se află planeta pitică Pluto și alte obiecte. Triton este cea mai mare dintre lunile lui Neptun și singurul obiect care orbitează orice planetă pe o orbită retrogradă. La fel ca propria noastră lună, este blocată într-o rotație sincronă cu planeta sa mamă.
Io, luna lui Jupiter
Io este cea mai apropiată lună mare a lui Jupiter și a fost numită după o preoteasă a Herei care a devenit una dintre iubitele lui Zeus. Io are cea mai mare activitate vulcanică dintre oricare lună din sistemul solar, iar întreaga sa suprafață este acoperită cu lavă la fiecare câteva mii de ani. NASA notează că această fotografie se bazează pe imagini reale în infraroșu, lumină verde și ultravioletă și a fost ajustată doar pentru a arăta contrastul. Io are o orbită eliptică neregulată și este puțin mai mare decât propria noastră lună. A fost descoperită în 1610 de Galileo.
Phobos, luna lui Marte
Una dintre cele două luni marțiene, Phobos a fost descrisă ca fiind nu mai mult decât o mică stâncă. NASA notează, de asemenea, că Phobos se află pe o traiectorie de coliziune cu Marte. După cum scrie NASA, „Se mișcă lent către Marte și se va prăbuși pe planetă sau se va dezintegra în aproximativ 50 de milioane de ani.” Are o adâncitură de <9,66 kilometri> numită craterul Stickney, despre care experții cred că a fost cauzată de un impact cu un meteorit. Phobos este numit după unul dintre fiii mitici ai zeului grec Ares, care este echivalentul grec al zeului roman Marte.
Ganimede, luna lui Jupiter
Ganimede este cea mai mare lună din sistemul nostru solar. De fapt, este mai mare decât planeta Mercur și planeta pitică Pluto, și are aproape trei sferturi din dimensiunea lui Marte. NASA explică că dacă Ganimede ar orbita Soarele în loc de Jupiter, ar fi o planetă. Există dovezi ale unei atmosfere subțiri de oxigen pe Ganimede, dar experții cred că este prea subțire pentru a susține viața. Ganimede prezintă, de asemenea, un câmp magnetic subțire, indicând că această lună ne poate învăța multe.
Oberon, luna lui Uranus
Oberon este numit după Regele Zânelor al lui Shakespeare din „Visul unei nopți de vară”. Este a doua cea mai mare lună a lui Uranus și a fost studiată pentru prima dată când Voyager 2 de la NASA a zburat pe lângă ea în 1986. Această fotografie, realizată de Voyager 2, arată „mai multe cratere mari pe suprafața înghețată a lui Oberon, înconjurate de raze luminoase similare cu cele văzute pe luna lui Jupiter, Callisto.” La fel ca restul lunilor mari ale lui Uranus, Oberon este alcătuit în mare parte din gheață și rocă. A fost descoperit pentru prima dată în 1787 de astronomul William Herschel. În prezent, Uranus are aproximativ 27 de luni numite.
Callisto, luna lui Jupiter
NASA raportează că Callisto este al treilea cel mai mare satelit din sistemul solar și aproximativ de mărimea lui Mercur. Prezentată aici în culori, NASA subliniază că numeroasele sale marcaje arată o istorie turbulentă de coliziuni cu obiecte spațiale. De fapt, Callisto este cunoscută ca fiind cel mai puternic craterizat obiect din sistemul nostru solar. Și, deși Callisto este uniform craterizată, nu este uniform colorată. Experții cred că diferitele culori provin din gheață și eroziunea gheții. Este cea mai întunecată dintre cele patru luni mari ale lui Jupiter, cunoscute sub numele de sateliți galileeni. Dar este totuși de două ori mai luminoasă decât luna noastră.
Mimas, luna lui Saturn
Această imagine îmbunătățită a lui Mimas de la NASA arată o bandă albăstruie în jurul ecuatorului. Experții nu sunt siguri de natura acestei benzi albastre, deși NASA speculează că ar putea avea legătură cu electronii de înaltă energie care se deplasează într-o direcție opusă fluxului de plasmă din bula magnetică din jurul lui Saturn. Așa cum raportează NASA, Mimas este numit după un gigant care a fost ucis de Marte în războiul dintre Titani și zeii Olimpului. Este cea mai mică și cea mai interioară dintre lunile majore ale lui Saturn. Unii notează că uriașul său crater de impact o face similară cu Steaua Morții prezentată în seria „Războiul Stelelor”.
Luna Pământului tranzitând Soarele
Luna noastră este unul dintre cei mai mari sateliți din sistemul solar, ceea ce este impresionant având în vedere cât de mic este Pământul comparativ cu Jupiter sau Saturn. Are un diametru de <3.476 kilometri>, spre deosebire de <5.279 kilometri>, diametrul lui Ganimede, luna lui Jupiter, cel mai mare satelit. Majoritatea experților sunt de acord că luna s-a format când o planetă de mărimea lui Marte s-a ciocnit cu Pământul acum câteva miliarde de ani. Norul de resturi rezultat s-a reformat în lună. Aici, luna este văzută într-o imagine compozită NASA tranzitând Soarele de pe nava spațială STEREO-B.
De ce spațiul este important pentru PlanetaNoastra
Spațiul este casa planetei noastre, iar minunile sale ne ajută să ieșim afară și să cultivăm o apreciere pentru natură. Explorarea spațiului și a cosmosului ne poate ajuta, de asemenea, să învățăm despre ceea ce se întâmplă pe Pământ. Tehnologiile bazate pe spațiu ne-au ajutat să înțelegem mai bine schimbările climatice, ciclurile apei și chiar calitatea aerului.
