O nouă generație de sisteme de partajare a bicicletelor vine cu propriul set de avantaje și dezavantaje.
Săptămâna trecută, am descoperit cu întârziere că orașul meu urma să primească o pereche de sisteme de partajare a bicicletelor în această luni. Tocmai m-am întors de la prima mea plimbare pe un SPIN portocaliu strălucitor și trebuie să spun că sunt impresionat. Aplicația m-a ajutat să localizez și să deblochez bicicleta fără probleme, la doar trei străzi de casa mea, iar terminarea plimbării (oriunde doream) a fost la fel de simplă ca închiderea din nou a lacătului. Iar plimbarea—deși nu a fost tocmai o experiență cu o bicicletă de lux—s-a simțit solidă, bine asamblată și sigură. (Am adus o cască de acasă pentru a-mi mulțumi partenera.)
Cred că m-a costat în total un dolar.
Când am scris despre sistem săptămâna trecută, partajarea bicicletelor fără stații abia îmi intrase în atenție. Dar, așa cum reiese clar din comentariile la articolul meu original, aceste sisteme apar sub diverse forme în orașe din întreaga lume. Un articol recent din Politico prezintă avantajele și dezavantajele sistemelor de partajare a bicicletelor fără stații față de cele cu stații. Iată esența:
Costul pentru municipalități: Sistemele tradiționale de partajare a bicicletelor cu stații au fost, de obicei, susținute de municipalități, uneori cu ajutorul unui partener corporativ. Deoarece bicicletele fără stații pot fi lăsate oriunde poate fi parcată o bicicletă normală, ele nu necesită aceeași investiție în infrastructură și vehicule de redistribuire pe care le cer stațiile cu docuri. De fapt, orașele adoptă adesea pur și simplu o ordonanță pentru a permite astfel de sisteme, iar apoi operatorii privați intervin pentru a umple golul.
Comoditate: Acesta este evident, dar un sistem de partajare a bicicletelor cu stații îmi cere să locuiesc sau să lucrez la o distanță de mers pe jos de o stație, astfel încât să pot ridica sau lăsa o bicicletă unde am nevoie. Sistemele fără stații, pe de altă parte, îmi permit pur și simplu să merg la cea mai apropiată bicicletă—presupunând că există una în apropiere—și să o folosesc până unde am nevoie. Aș putea, dacă aș vrea, pur și simplu să o parchez la colțul străzii în fața casei mele până când altcineva alege să o preia. De fapt, am lăsat-o pe o arteră mai aglomerată, lângă o biserică, deoarece vreau să fiu atent la dezordinea din cartier. (Vezi mai jos.)
Calitate: Articolul din Politico sugerează că un dezavantaj al sistemelor fără stații ar putea fi calitatea construcției, deoarece operatorii fără stații tind să inunde o piață cu o masă critică de biciclete pentru a captura cotă de piață. Până acum, experiența mea atât la pedalare, cât și la inspectarea vizuală a bicicletelor aici în Durham este că sunt perfect robuste și ar trebui să reziste în timp—dar timpul va decide în această privință.
Dezordine și distribuție: Partea negativă a permiterii utilizatorilor să lase o bicicletă oriunde doresc este că utilizatorii pot lăsa o bicicletă oriunde doresc. Asta înseamnă că ați putea găsi una parcată în fața casei dumneavoastră, sau am putea ajunge cu 25 parcate în fața unei clădiri de birouri aglomerate sau a unui loc popular de întâlnire, și niciuna în zone rezidențiale mai puțin dense, unde oamenii ar putea dori să-și înceapă călătoria. Dar suspectez că acest lucru se va regla în timp. Un comentator a sugerat, de exemplu, că utilizatorii ar putea obține curse reduse sau chiar credit în conturile lor pentru preluarea bicicletelor și returnarea lor în locații mai circulate. Aplicația SPIN vă permite, de asemenea, să raportați biciclete parcate necorespunzător sau să solicitați mutarea lor de pe proprietatea dumneavoastră privată.
În general, așa cum sugerează articolul din Politico, este mult prea devreme să spunem dacă sistemele fără stații vor înlocui, vor completa sau, în cele din urmă, vor pierde în fața sistemelor mai tradiționale, centralizate, cu stații de andocare. Mult va depinde de modul în care oamenii vor ajunge să utilizeze aceste sisteme și dacă companiile sunt suficient de agile pentru a-și ajusta operațiunile pentru a satisface cererea și a rezolva orice probleme. The Guardian tocmai a publicat câteva fotografii destul de șocante cu un munte de biciclete de partajare aruncate, rezultatul falimentului unuia dintre marii jucători din China în industrie, sugerând că „aroganța” timpurie a industriei a dus la o ofertă mult mai mare decât cererea.
Din punctul meu de vedere, ca cineva care deține o bicicletă și ia în considerare o bicicletă electrică, nu-mi imaginez că voi folosi aceste lucruri prea des. Dar mă bucur că există. Dacă iau un autobuz în oraș și vreau să mă mut într-un alt loc în centrul orașului, sau dacă mă întâlnesc cu prietenii la o bere (sau mai multe) și aș prefera să nu merg acasă cu bicicleta, acest sistem oferă o opțiune flexibilă, distractivă și convenabilă care va îmbunătăți cu siguranță oportunitățile de călătorie fără mașină pentru mulți oameni. În special pentru locuitorii de apartamente, care s-ar putea să nu vrea întotdeauna să care o bicicletă sus și jos pe scări sau din parcare, aceasta oferă o opțiune rapidă, convenabilă și eficientă din punct de vedere al costurilor de adăugat la mix. Dacă aceasta este suficientă cerere pentru a crea un model de afaceri viabil, profitabil—și pentru a face acest lucru fără a aglomera trotuarele cu biciclete portocalii și verzi stridente—rămâne de văzut.
