Acum zece ani, l-am auzit pe Stephen Kieran de la Kieran Timberlake Architects plângându-se că poți conduce cel mai ieftin Hyundai printr-o furtună la 113 km/h și nu va lăsa să intre niciun strop de apă în interior, grație garniturilor duble și canalelor de drenaj interne de la uși și ferestre. El a provocat industria locuințelor să facă o treabă la fel de bună.
Acum, Martin Holladay de la Green Building Advisor întreabă Mașinile funcționează mai bine decât casele? În multe privințe, da; ele au atât de multă tehnologie, dispozitive de siguranță, sisteme electronice, sunt supuse la tot felul de solicitări serioase de mișcare și schimbări meteorologice și continuă să funcționeze cu o întreținere, în general, foarte redusă. După cum subliniază Holladay, ele sunt autonome energetic; când Toronto a rămas fără curent electric din cauza unei furtuni uriașe acum două săptămâni, primarul nostru Rob Ford a putut să o depășească în Escalade-ul său cu aer condiționat.
Holladay spune că totul ține de economiile de scară:
Aici cred că comparația lui Martin dintre mașini și case se îndepărtează de adevăr. Majoritatea caselor prefabricate nord-americane sunt construite folosind aceeași tehnologie ca într-o casă convențională, aceleași structuri din lemn, gips-carton și vinil. Nu sunt deosebit de high-tech; fabricile au doar unelte mai bune și condiții de muncă superioare. Nu sunt construite ca mașinile; sunt construite ca niște case în piese transportabile. Nu sunt cu adevărat produse în masă; aproape fiecare este personalizată.
Asamblare Casa Wichita/ WP/CC BY 2.0
Casa Wichita
De fapt, au existat foarte puține încercări de a construi o casă în felul în care ar putea fi construită o mașină sau un avion, de a privi cu adevărat materialele și designul în termeni de eficiență a proiectării și fabricației. Buckminster Fuller a încercat acest lucru cu Casa Wichita, care se baza pe casa sa Dymaxion anterioară, folosind fabrica Beech Aircraft din Wichita. Urma să le vândă cu 1,10 dolari pe kilogram, o modalitate nouă, dar rezonabilă de a vinde case.
© Muzeul Henry Ford/ Interior, Casa Wichita
A fost un succes; Barry Bergdoll și Peter Christensen scriu:
Toată întreținerea de care ai nevoie vreodată pentru o casă Lustron/Imagine promoțională
Lustron
Apoi a fost Casa Lustron, construită tot într-o fabrică de avioane din oțel emailat cu porțelan. A fost proiectată să „sfideze vremea, uzura și timpul,”
Living Lustron/Imagine promoțională
60 de ani mai târziu, proprietarii raportează că multe case Lustron nu au necesitat niciodată revopsire sau o nouă acoperire. Cu toate acestea, compania a dat faliment în 1950; nu a putut concura cu constructorii de case tradiționale (stick-builders).
Lucruri organizate îngrijit: Părțile componente ale unei case Lustron/via
Problema este una de scară, așa cum sugerează Martin, dar nu scala numărului de producție; problema este dimensiunea, scala suprafeței utile. Mașinile sunt mici; casele Lustron erau, conform standardelor de astăzi, minuscule. Casele americane sunt proiectate să fie cât mai mari posibil, înconjurate de cât mai puțin material posibil și construite cât mai ieftin posibil, cu cât mai puține unelte scumpe posibil, cele două principale fiind un pistol de cuie și un pick-up F150. Majoritatea nu vor rezista la fel de mult ca Mazda mea Miata din ’89. Până când americanii vor fi dispuși să schimbe cantitatea pentru calitate, asta vor primi.
