© prin amabilitatea lui Torben Esbensen
Isaac Newton a scris despre munca sa, recunoscându-i pe cei dinaintea lui: „Dacă am văzut mai departe, am făcut-o stând pe umerii giganților.” Ideea sistemului de construcție Passivhaus, sau Casă Pasivă, este adesea văzută ca un amestec original de super-izolație, anvelopă etanșă și ventilație controlată, când, de fapt, mulți oameni studiau o mare parte dintre principiile cheie încă din anii șaptezeci.
De aceea este atât de încurajator să vedem că Institutul Passivhaus îi onorează pe cei care au venit înainte cu Premiul Pionierul Casei Pasive. Potrivit fondatorului Passivhaus, Wolfgang Feist, premiul recunoaște acești predecesori. Feist spune că ei „reamintesc etapele istorice importante și le apreciază în mod corespunzător semnificația.”
Câștigătorul din acest an este Casa cu Energie Zero, construită în Copenhaga în anii 1970 de Vagn Korsgaard (1921 – 2012) și Torben Esbensen. Din comunicatul de presă:
Acesta este de fapt al treilea premiu Pionier; celelalte două au fost Casa Experimentală Philips din Aachen:
Rocky Mountain Institute via Passepedia/CC BY 2.0
În 2011, Institutul Rocky Mountain a câștigat premiul și l-a onorat pe șeful RMI, Amory Lovins.
Fram/Public Domain
Interesant este că, atunci când accesezi Passipedia și consulți revizuirea istorică, aceștia listează precedente ce datează din China antică și de la Fram-ul lui Nansen, care nu era doar super-izolat, ci avea și electricitate generată de vânt în 1883.
The Tyee/Promo image
Cu toate acestea, nu menționează deloc Casa de Conservare Saskatchewan. Această casă din 1977 avea majoritatea caracteristicilor unei Case Pasive, inclusiv o construcție aproape etanșă și multă izolație. Fizicianul William Shurcliff a scris despre ea în 1979 și este citat de Martin Holladay:
Holladay continuă:
Cu toate acestea, dintr-un motiv sau altul, nu este nici măcar recunoscută ca un precedent în pagina de Revizuire Istorică.
Secțiunea Casei de Conservare Saskatchewan/Imagine promoțională
Casa de Conservare Saskatchewan nu este cel mai frumos lucru pe care l-am prezentat pe PlanetaNoastra, dar este importantă în istoria mișcării Passivhaus. Priviți acea secțiune: izolație groasă pe toate laturile unui design compact, cu puține unghiuri, schimbătoare de căldură aer-aer, recuperare de căldură pentru apă caldă, orientare solară atentă și umbrire. Este aproape imposibil de distins de o secțiune Passivhaus, prezentată mai jos. De ce este ignorată?
© Ce este pasiv la asta? Institutul Passivhaus
Nu sunt sigur de ce nu este recunoscută ca un precedent important, dar o să-mi rog toți prietenii Passivhaus să o nominalizeze pentru Premiul Pionierul Casei Pasive de anul viitor.
