© Foster and partners/ NBBJ
Redactorul-șef Meg O’Neill obișnuia să spună că nu ar trebui să încerci să înghesui prea multe concepte într-o singură postare, așa că atunci când am prezentat recent sediul Google din Londra, m-am concentrat pe legătura Marissa Mayer/Yahoo! și am aluzionat doar la Apple printr-o referință la Norman Foster. Dar există o comparație interesantă de făcut între designul noului sediu Apple și cel al Google.
Albert Camus a scris: „Toate faptele mărețe și toate gândurile mărețe au un început ridicol. Operele mărețe se nasc adesea la un colț de stradă sau într-o ușă turnantă a unui restaurant.” Totuși, ambele companii construiesc, în esență, parcuri de birouri suburbane de mărimea unor orașe mici, nereușind să învețe lecțiile designului urban, cum ar fi construirea de străzi. Și de colțuri.
© Apple/ Foster + Partners
Nu vezi mulți oameni în randările pentru sediul Apple, proiectat de Norman Foster. Anterior, l-am descris ca anti-urban, anti-social, anti-ecologic. A întors spatele orașului și era o navă spațială aterizată într-un parc privat, îngrădit și sigur. Dar era un obiect frumos.
© NBBJ Architects
Randările sediului Google sunt pline de oameni. Aceștia sunt pe terasele de pe acoperiș, în grădini și curți interioare, sunt peste tot. Nu este vorba despre imagine și arhitectură, ci despre „coliziuni ocazionale”. Dar este un algoritm, nu o formă urbană recognoscibilă.
© NBBJ
Google are oameni care campează în corturi pe acoperiș. La Apple, ai fi deposedat de puloverul tău cu guler înalt dacă ai încerca asta.
© Foster and Partners via City of Cupertino
Am sugerat că sediul Apple „se potrivește cu cultura secretomaniei Apple, a proiectării de sisteme închise, a creării de obiecte perfecte, diferite de orice altceva din lume, toate sigilate ermetic și inaccesibile oricui în afară de Apple.” Sunt de acord cu Alexandra Lange, care l-a numit o întoarcere la „o lume corporativă introvertită, hermetică, heterotopică.” Pe de altă parte, este un obiect de o frumusețe singulară.
Ca și clădire, sediul Google este un amestec. Dacă cineva creează un loc unde se presupune că trebuie să aibă loc interacțiuni, de ce să nu-l construiască ca un oraș sau o localitate cu o rețea de străzi comprehensibilă, în loc de un grup de clădiri îndoite? Nu este la fel de anti-urban ca Apple, dar este o altă formă de parc de birouri suburban.
Apple este despre design; Google este despre date. Niciunul dintre ei nu pare să înțeleagă urbanismul.
Cred că le urăsc pe amândouă.
Vedeți sediul Google în detaliu la Quartz, și o discuție similară despre frumusețea monolitică a Apple versus haosul Google.
