Când auzim cuvântul „lup”, aproape fiecare dintre noi se va gândi la lupi într-o pădure. Poate că în mintea noastră, vedem o haită de lupi gonind un elan sau un bizon în Yellowstone, sau monitorizând o turmă de caribu în Alaska, căutând veriga cea mai slabă. Dar la ce probabil nu ne gândim este un lup stând într-un estuar, prinzând somon, sau plimbându-se pe o plajă, căutând printre alge marine eșuate, scoici și alte bucăți de mâncare.
Totuși, exact asta se întâmplă într-o populație foarte specifică de lupi care trăiesc pe insulele de coastă din Columbia Britanică. Acești lupi nu vânează căprioare, de fapt, mulți pot trăi toată viața fără să vadă vreodată o căprioară. În schimb, se bazează pe ce aduce mareea. Icre de pește, crustacee, foci și balene eșuate sunt mese comune pentru acești lupi, care au fost numiți lupi de mare pentru dependența lor de ocean pentru hrană.
Sunt complet unici și cu comportamente care îi fascinează pe oamenii de știință, dar sunt și puternic persecutați de oameni. Între acest aspect și un viitor amenințat de schimbările climatice, perspectiva pentru acești lupi este, în cel mai bun caz, precară.
FOTOGRAFII INSPIRATOARE: 6 animale cu legături familiale puternice
Fotografii Paul Nicklen și Cristina Mittermeier au plecat recent într-o misiune pentru National Geographic, petrecând săptămâni pe teren, ghemuiți într-un buncăr de observație pentru a fotografia viețile intime ale acestor lupi secreți. Am vorbit cu ei despre experiența lor, precum și despre ce poate face o persoană obișnuită pentru a ajuta la conservarea unei populații extrem de unice și puțin înțelese.
Prima întâlnire cu lupii
MNN: Ați petrecut săptămâni pe teren, așteptând să zăriți o haită de lupi. Cum a fost prima dată când i-ați văzut?
CM și PN : Am ajuns pe o insulă izolată de pe coasta Columbiei Britanice, unde știam că fuseseră zăriți câțiva lupi. Am folosit zodiacul (o barcă mică) pentru a înconjura insula — o călătorie care a durat aproximativ 1,5 ore, până când am zărit urme de labe pe nisip. Trucul pentru noi a fost să prezicem tiparele, potecile și orele la care lupii patrulau anumite plaje și să încercăm să fim acolo înaintea lor.
Prima dată când i-am văzut a fost pură întâmplare. Am aterizat zodiacul pe o plajă și, în timp ce Paul și Oren au mers în susul unui pârâu să verifice lucrurile, eu am rămas cu zodiacul și am fost complet surprinsă când unul dintre lupi a ieșit la trap din tufișuri. O femelă mică și zveltă, era complet calmă și a continuat să vină înspre mine până când a fost la doar 9 metri distanță.
În același timp, Paul și Oren au cotit la colțul pârâului și au ieșit pe plaja deschisă. Acum lupoaica era între noi. În loc să se panicheze, ea s-a așezat pe labele din spate, a făcut o întindere lungă și leneșă și apoi s-a întors pe același drum de unde venise.
A fost o comedie de erori, în care lupoaica și-a jucat rolul, iar noi, ca fotografi, ne-am bâlbâit și am făcut greșeli și am ajuns cu doar imagini mediocre dintr-o întâlnire absolut minunată.
Structura familială a lupilor
Ați avut ocazia unică de a observa pui de lupi sălbatici în compania familiei lor. Cum a fost să fiți martorii structurii familiale a lupilor?
Ceea ce am găsit a fost o haită de cinci pui supravegheați de o singură femelă adultă, probabil mama lor. Când puii sunt mici, întreaga haită ajută la îngrijirea lor. Toți membrii aduc hrană mamei, care trebuie să rămână cu puii tineri. Cu această ocazie, haita trebuie să fi fost la vânătoare și, când a căzut noaptea și a trebuit să plecăm, încă nu se întorseseră.
A doua dimineață, când ne-am întors pe plajă, puii dispăruseră, așa că, probabil, haita se întorsese și toți se mutaseră într-un alt loc de adăpost.
Lucrul într-un spațiu neiertător
Voi doi ați petrecut săptămâni într-un buncăr de observație minuscul, așteptând ocazii să fotografiați lupii. Ce faceți pentru a rămâne, știți, sănătoși la minte?
Lucrul în buncărul de observație mi-a oferit un cu totul alt nivel de respect și admirație pentru fotografii specializați în fauna sălbatică. Am petrecut un total de 28 de zile lucrând din acest buncăr și a fost greu.
Primele zile au fost distractive și pline, pe măsură ce am selectat locul și am început lent și cu grijă să construim buncărul de observație. Trebuie să lucrezi încet și dimineața devreme pentru a nu deranja lucrurile. Am așezat o prelată pe pământ pentru a ne menține uscați.
Din păcate, materialul șifona și făcea zgomot de fiecare dată când ne mișcam, așa că a trebuit să rămânem cu adevărat nemișcați. Asta a însemnat mușchi înțepeniți și plictiseală. Pentru a trece timpul citeam cărți și ne programam gustările și mesele.
Cred că partea bună a fost ocazia de a petrece mult timp împreună. Te învață multe despre un partener, atunci când trebuie să fii înghesuit într-un spațiu mic și incapabil să te miști sau să vorbești pentru perioade lungi de timp. Trebuie să spun că mă bucur foarte mult de compania lui Paul.
Trăsături unice ale lupilor de mare
De ce acești lupi? Ce îi diferențiază atât de mult de alți lupi încât să reprezinte o preocupare suplimentară pentru conservare?
Lupii din Columbia Britanică sunt foarte diferiți de orice alți lupi pe care i-am întâlnit vreodată. Spre deosebire de lupii cenușii din interiorul Columbiei Britanice sau de lupii de pădure mult mai mari, lupii de ploaie sau lupii de mare, așa cum sunt cunoscuți, sunt mici și delicați.
Spre deosebire de orice alți lupi, aceștia nu se deranjează să înoate între insule, uneori pe distanțe lungi, dar ceea ce îi diferențiază cu adevărat este faptul că peste 70 la sută din dieta lor este marină. Ei patrulează plaja la reflux și mănâncă midii, scoici și alte viețuitoare marine.
De asemenea, sunt foarte pricepuți la vânătoarea de somon pe măsură ce peștele urcă pe râurile forestiere. Cel mai impresionant, sunt capabili să vâneze foci și lei de mare.
Impulsul de a-i proteja
Care este cea mai presantă preocupare pentru viitorul acestor lupi de pe insulele de coastă?
Foarte puține se cunosc despre ei, iar studiile preliminare ADN realizate de omul de știință Chris Darimont de la Universitatea din Victoria indică faptul că ar putea fi o rasă distinctă sau chiar o subspecie.
Pentru noi, însă, adevăratul motiv este faptul că aceste animale fascinante nu sunt protejate de legile provinciale sau federale și oamenilor nu numai că li se permite, dar sunt chiar încurajați să le ucidă.
Sunt atât de curioși, iar obiceiul lor de a patrula plaja îi expune pericolului trăgătorilor care îi pot zări de pe bărci.
Ce poți face
Ce poate face cititorul obișnuit chiar în acest moment pentru a ajuta la protejarea lupilor de coastă?
Una dintre organizațiile noastre partenere, Pacific Wild, un mic ONG cu sediul în inima Pădurii Ploioase Marea Ursoaică, depune mult efort pentru a face autoritățile mai conștiente de importanța ecologică și, într-adevăr, culturală a acestor animale.
Aprobarea recentă a unui plan de sacrificare a 400 de lupi în centrul Columbiei Britanice face și mai imperativă încurajarea elaborării unor legi care să ofere o anumită protecție.
Pacific Wild a strâns aproape 200.000 de semnături într-o petiție către Premierul Columbiei Britanice, Christy Clark, pentru a proteja lupii de ploaie. Susținerea unei astfel de petiții, opunerea sacrificării nechibzuite a faunei sălbatice și educarea cu privire la impactul vânătorii recreative a prădătorilor de vârf sunt cele mai bune lucruri pe care oamenii le pot face.
