Când primii coloniști europeni au ajuns în America de Nord, au presupus că priveau o natură „neatinse”. Sigur, existau popoare native, dar istoria ne spune că aceștia nu au prețuit prea mult abilitățile sau cunoștințele civilizațiilor existente. Peisajele fertile pe care le contemplau trebuie să fi fost rânduite direct de Dumnezeu. Făcând această presupunere, au trecut cu vederea una dintre cele mai sofisticate, răspândite și durabile forme de gestionare a terenurilor practicată vreodată.
Multe dintre aceste peisaje nu erau „sălbatice” sau neatinsese de oameni—ele au fost, de fapt, create cu grijă folosind o gamă largă de tehnici indigene de gestionare a terenurilor. Acum, activiștii pentru agricultură durabilă încearcă să readucă la viață cunoștințele care au fost pierdute.
Videoclipul de la Perennial Solutions este încă o dovadă că ignorăm cunoștințele tradiționale pe propriul nostru risc. Și deși ideea arderii sustenabile ca metodă agricolă poate suna străină pentru multe urechi euro-centrice, am învățat deja din Australia că gestionarea tradițională a incendiilor, așa cum este practicată de popoarele indigene din Australia, poate contribui de fapt la combaterea schimbărilor climatice.
Dar gestionarea incendiilor este doar o parte a acesteia. Transportul semințelor „sălbatice” (bombe de semințe cineva?), recoltarea regenerativă (cum ar fi tăierea din tulpină pentru regenerare) și domesticirea selectivă (fără bănci sofisticate de semințe) au fost toate instrumente din setul de unelte agricole durabile al nativilor americani. Și au modelat o „sălbăticie” care, de atunci, a fost în mare parte pierdută sub influența agriculturii de tip european.
Așa cum sugerează videoclipul, vizitați Woodbine Ecology Center pentru a afla ce se face pentru a readuce aceste abilități.
