Cercetătorii au descoperit că persoanele care mint se simt mai puțin umane.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, guvernul a împânzit pretutindeni afișe de genul acesta:
© WikipediaDa, acesta este un japonez prins într-o capcană de șoareci. În mod normal, când oamenii vorbesc despre dezumanizare, la asta se referă: la persoane care se conving pe ele însele că țintele lor nu sunt cu adevărat umane. Și dacă cineva nu este uman, conform logicii umane, îi poți face aproape orice. Poți lovi un câine, împușca un cerb pentru coarnele sale și arde furnici de vii fără consecințe.
Dar cercetătorii de la Universitatea Northwestern au avut recent o întrebare mult mai ciudată despre dezumanizare: Oamenii se dezumanizează de fapt pe ei înșiși?
Cercetătorii au realizat unele experimente în care au cerut participanților să descrie momente în care au acționat imoral și le-au oferit ocazia de a trișa. Au pus întrebări concepute pentru a măsura liberul arbitru și alte calități „omenești”. Întrebările includeau „În comparație cu o persoană obișnuită, cât de capabil ești să faci lucruri intenționat?” și „În comparație cu o persoană obișnuită, cât de capabil ești să experimentezi emoții?”
Studiul lor, publicat în Pychological Science, a constatat că persoanele care au trișat sau au mințit s-au simțit de fapt mai puțin umane în chestionare în timp ce se gândeau la propria lor imoralitate. Se pare că există o legătură între a acționa imoral și a te considera mai puțin decât uman.
Cercetătorii spun că, în timpul dezumanizării, oamenii se gândesc la ei înșiși mai mult ca la animale sau chiar la roboți.
„Auto-dezumanizarea poate produce uneori spirale descendente ale imoralității, demonstrând că un comportament neetic inițial duce la auto-dezumanizare, care la rândul său promovează o lipsă de onestitate continuă”, scriu cercetătorii.
Oamenii de știință se referă la cea mai veche parte a creierului nostru ca la „creierul nostru reptilian”, iar asta pentru că reptilele (și alte animale) au, în principiu, aceleași structuri. Oamenii au „creiere de mamifer” și „creiere de primată” suplimentare, construite peste creierele vechi, iar acestea din urmă îi ajută pe oameni să se înțeleagă unii cu alții. Așadar, într-un fel, atunci când oamenii acționează „inumanește”, ei se comportă de fapt puțin mai puțin uman, sau cel puțin mai puțin emblematic uman.
De multe ori, vocile importante consideră concurența un lucru bun. Formarea de echipe împotriva altor afaceri este modul în care piețele cresc. Personaje din „Lupul de pe Wall Street” au transformat aproape înșelătoria investitorilor într-o religie. Pe lângă separarea grupurilor de oameni, acest tip de filosofie „fiecare pentru el” separă și oamenii de alte animale. Consumul zilnic al unei găleți de „chicken fingers” (bucățele de pui prăjit) este perfect acceptabil într-o lume în care non-oamenii nu contează. Dar dacă acest studiu indică ceva important, atunci dezumanizarea altor oameni și animale nu provoacă doar rupturi în societate. Face ca și persoana care dezumanizează să fie puțin mai puțin umană.
