Când vine vorba de câini, stăpânii au uneori o viziune limitată, văzând lumea doar din perspectiva propriului câine sau din experiența lor proprie de dresaj canin. Acest lucru duce adesea la rostirea unor propoziții care, într-o lume ideală, nu ar trebui niciodată spuse. Cu toate acestea, aceste cuvinte sunt indicii ale unei probleme mai mari sau ale unei situații care este pe cale să devină o problemă, inclusiv neînțelegerea comportamentului canin, a semnalelor sociale, a limbajului corporal sau pur și simplu a bunelor maniere față de alți câini și stăpânii acestora.
Dresajul propriu este cea mai productivă strategie pentru îmbunătățirea comportamentului câinelui dvs. – precum și a altor câini cu care câinele dvs. se socializează – deoarece sunteți o influență atât de mare asupra comportamentului, chiar și atunci când nu vă dați seama că influențați acțiunile câinelui dvs.
Dr. Patricia McConnell scrie în cartea ei „The Other End of the Leash: Why We Do What We Do Around Dogs,” „Concentrarea asupra comportamentului de la capătul nostru al lesei nu este un concept nou în dresajul câinilor. Majoritatea dresorilor profesioniști de câini petrec de fapt foarte puțin timp lucrând cu câinii altor persoane; cea mai mare parte a timpului nostru este petrecută dresând oameni. Credeți-mă, nu suntem cea mai ușoară specie de dresat.”
Dar nu trebuie să fie descurajant. Dresajul propriu poate deveni mai ușor dacă vă observați cu adevărat procesul de gândire despre propriul dvs. câine și despre câinii pe care îi întâlniți pe stradă. Odată ce recunoașteți cum gândiți despre ei, puteți influența mai ușor ceea ce gândiți despre ei. Și odată ce faceți asta, vor urma interacțiuni mai bune.
Toți proprietarii de câini s-au făcut vinovați de a spune cel puțin una, dacă nu mai multe dintre frazele de mai jos. Desigur, niciunul dintre noi nu este perfect, iar „niciodată” este practic o aspirație imposibilă. Dar dacă vă prindeți spunând una dintre frazele de mai jos, ar putea fi momentul să vă întrebați de ce o spuneți și să o folosiți ca o oportunitate de antrenament pentru a regla modul în care vă uitați cu adevărat la câinele dvs. și la comportamentele acestuia. Mai jos sunt 11 exemple de lucruri pe care le spun adesea proprietarii de câini care ar trebui să declanșeze precauție cu privire la ceea ce se întâmplă cu adevărat.
De ce contează animalele de companie pentru PlanetaNoastra
La PlanetaNoastra, suntem susținători ai bunăstării animalelor, inclusiv a animalelor noastre de companie și a altor animale domestice. Cu cât îi înțelegem mai bine pe câinii noștri, cu atât le putem sprijini și proteja mai bine bunăstarea. Sperăm că cititorii noștri vor adopta animale de companie salvate în loc să cumpere de la crescători sau magazine de animale de companie și vor lua în considerare și susținerea adăposturilor locale pentru animale.
1. E în regulă, câinele meu este prietenos
Acest lucru este spus adesea de un proprietar al cărui câine se apropie (sau se repede spre) un alt câine sau o altă persoană. Proprietarul încearcă poate să calmeze temerile potențiale că câinele său are intenții negative, deoarece poate acel alt proprietar sau câine pare nervos. Și mai rău, proprietarul care rostește această frază poate să nu aibă niciun control asupra modului în care câinele său se apropie de alții și speră doar că totul merge bine. Dacă trebuie să spuneți această frază, atunci este posibil să-i permiteți câinelui dvs. să scape cu niște maniere rele, potențial periculoase.
Acesta este, de asemenea, un răspuns comun din partea unui proprietar al cărui câine se apropie de o altă pereche câine/om care cere de fapt să se mențină o anumită distanță. Sincer, nu contează dacă câinele dvs. este prietenos sau nu – dacă cineva cere spațiu, este pentru un motiv întemeiat. Câinele lor poate fi speriat, reactiv, rănit, în antrenament sau pur și simplu nu vrea să aibă nimic de-a face cu câinele dvs.
Doar pentru că câinele dvs. este „prietenos” nu înseamnă că are automat permisiunea de a se apropia de un alt câine sau o persoană, nici nu ar trebui ca lipsa sa de probabilitate de a mușca sau de a se certa să fie o scuză pentru maniere proaste. Dacă vă găsiți asigurându-i pe oameni că câinele dvs. este prietenos, atunci poate fi o bună ocazie să vă uitați la imaginea mai mare despre ce se întâmplă exact și dacă câinele dvs. este, ei bine, mult prea prietenos.
2. Ah, câinele meu nu ar mușca niciodată
Ultimele cuvinte celebre – și cuvinte pe care fiecare curier UPS urăște să le audă, deoarece sunt pline de încredere naivă. Câinele dvs. ar putea fi cel mai caraghios și mai iubitor câine din lume, dar pentru a cita o melodie preferată, „Niciodată să nu spui niciodată.” (Ironia de a spune asta în lumina titlului acestui articol nu mi-a scăpat.) De fapt, a spune că câinele dvs. nu ar face niciodată ceva este un semnal de avertizare care semnalează o neînțelegere sau, mai rău, o negare a ceea ce gândește sau simte câinele dvs. despre lume și cum s-ar putea schimba asta odată cu vârsta, boala, noii membri ai familiei sau alte experiențe. Dar a presupune că câinele dvs. nu ar mușca niciodată este probabil cea mai periculoasă presupunere de făcut, deoarece vă face neglijent în ceea ce privește monitorizarea interacțiunilor care ar putea avea consecințe grave.
Dacă câinele dvs. are gură și un simț al a ceea ce se întâmplă în jurul său, el poate și chiar ar putea mușca dacă este împins. Este mai bine să știți acest fapt și să respectați capacitățile, zonele de confort și limitele câinelui dvs., doar pentru orice eventualitate, decât să acționați ca și cum scenariul nu ar putea apărea niciodată.
3. Nu este vina câinelui meu
Poate că nu este, dar poate că este. Pe de o parte, există o mulțime de câini care sunt învinovățiți pentru reacționarea la instigarea unui alt câine. Cel mai mare dintre câini, sau cel mai zgomotos, sau cel de o anumită rasă, sau cel care ajunge la capătul câștigător este adesea învinovățit. Cu toate acestea, există o mare parte din populația de proprietari de câini care spun: „Nu a fost vina câinelui meu” și au absolut, complet și total greșit. Nu doar greșit, ci la fel de vinovați ca și câinele lor care a început într-adevăr altercația.
Această frază este rostită prea des de oameni care au puțină experiență în citirea limbajului corporal al câinilor și nu interpretează sau pur și simplu nu acordă atenție semnalelor pe care câinele lor le trimite în lume. Proprietarii de câini mici sunt un exemplu ușor; deoarece câinele este mic, mulți proprietari cred că este acceptabil – sau mai rău, drăguț – atunci când câinele lor se holbează, se poziționează, mormaie sau se repede la alți câini din apropiere. Câinele lor este mic și nu poate face prea multe daune (sau este ușor de tras de lesă sau de ridicat de pe pământ) atunci când acționează. Din păcate, totuși, este într-adevăr vina acestui câine când se întâmplă ceva, chiar dacă ar putea fi cel mai mic dintre suspecți.
Deci, dacă câinele dvs. tinde să fie în mijlocul problemelor, începeți să acordați atenție. S-ar putea să fie câinele dvs. cel care atrage necazurile.
4. Lasă-i să rezolve singuri
Acesta este unul dintre cele mai rele lucruri pe care le puteți auzi (sau face) într-o situație socială cu câini, mai ales într-un parc pentru câini. Există o încredere excesivă în noțiunea că câinii au o inteligență de haită încorporată la care se vor întoarce atunci când sunt printre alți câini, astfel încât oamenii nu trebuie sau nu ar trebui să intervină pentru a gestiona interacțiunile sociale. Dar mulți dresori și comportamentaliști experți în câini vor sublinia că un grup de câini noi care se întâlnesc într-un parc pentru câini nu este o haită în adevăratul sens al cuvântului. Mai mult, câinii individuali s-ar putea să nu știe cum să dea sau să primească indicii unul de la celălalt pentru a împiedica escaladarea unei situații. Așadar, pe măsură ce tensiunea socială crește, oamenii care stau pur și simplu lângă creează o rețetă pentru o bătaie sau o traumă psihologică.
Unii câini sunt agresivi, unii sunt speriați, unii nu sunt atât de buni la preluarea indiciilor „taie-o” de la alții sau pur și simplu le ignoră, unii au un joc excesiv sau o dorință de pradă, unii sunt protectori de resurse. A pune câini cu personalități variate împreună și a-i lăsa să „rezolve singuri” este ca și cum ai scoate profesorul dintr-o sală de clasă de clasa a treia și ai lăsa copiii să-și dea seama singuri. Probabil va deveni haotic și cineva va fi rănit.
A permite câinilor să-și dea seama singuri este important, dar până la un punct. Dresorul profesionist de câini Erin Kramer subliniază: „Socializarea este procesul prin care un câine îi învață pe alți câini despre un comportament adecvat. Deci, da, o mică educație din când în când despre inhibiția mușcăturii sau despre a fi prea autoritar este o parte esențială a socializării canine. Dar orice escaladare dincolo de asta, în care îi lași pe câini să-și rezolve singuri, îi învață pe câinele tău două lucruri. Primul este: „Nu mă pot baza pe omul meu să mă protejeze sau să mă apere”. Și al doilea este una dintre aceste două lecții: „Luptele funcționează (așadar o voi face din nou și din nou)” sau „Urăsc alți câini, sunt înfricoșători”. Orice dintre aceste mesaje este exact opusul motivului pentru care ai vrut ca câinele tău să se socializeze cu alți câini în primul rând.”
Lăsând la o parte posibilitatea unei lupte grave, atunci când o situație escaladează și un proprietar nu intervine, există o eroziune a încrederii pe care câinele o are în proprietarul său, ceea ce poate duce la alte probleme de comportament. Proprietarii de câini responsabili nu lasă câinii să „rezolve singuri” – mai degrabă, îi ajută pe câinii lor să aibă interacțiuni sociale pozitive gestionând situația de joc, asigurându-se că totul este calm și nu permitând escaladarea lucrurilor. Și dacă lucrurile escaladează, intervin pentru a opri acest lucru.
5. Nu a existat niciun avertisment
Există întotdeauna un avertisment. Pur și simplu nu l-ați văzut.
„Comunicarea este un ingredient esențial în orice relație, totuși, așa cum arată interacțiunile noastre umane, chiar și între doi membri ai aceleiași specii care vorbesc aceeași limbă, acest lucru nu este neapărat o chestiune ușoară”, scrie Suzanne Clothie în „Bones Would Rain From The Sky: Deepening Our Relationships with Dogs”. Ea explică: „Limbajul câinilor nu este diferit de limbajul nostru uman. Este plin de nuanțe și subtilități, suma cărora – examinate într-un anumit context – oferă o comunicare totală. La fel ca câinii noștri, putem comunica volume fără a rosti un cuvânt, deși a face acest lucru cu mare claritate necesită conștientizarea propriilor noastre corpuri și semnificațiile subtile din spatele gesturilor.”
Câinii au un limbaj corporal complex, deși uneori subtil, prin care vă spun vouă și altor câini tot ceea ce gândesc sau simt. Uneori, câinii dau avertisment după avertisment după avertisment înainte de a izbucni în cele din urmă, iar omul pur și simplu nu a știut ce spunea câinele sau că câinele comunica deloc.
Când câinele cuiva este atacat într-un parc pentru câini de alt câine și spune: „Nu a existat niciun avertisment”, ceea ce spune acea persoană este, de fapt: „Nu am fost suficient de atent sau nu am știut suficient pentru a vedea semnalele pe care câinele meu și celălalt câine le trimiteau unul altuia și să intervin înainte ca lucrurile să escaladeze”. Nu te învinovăți dacă nu ai văzut-o. Limbajul corporal al câinilor poate fi greu de citit și „conversațiile” pot avea loc foarte repede. Dar nu spune că nu a existat niciun avertisment. În schimb, întreabă cum ai ratat avertismentul și cum ai putea să-l prinzi data viitoare.
6. El vrea doar să se joace
Acest lucru ar putea fi cazul dacă câinele dvs. se înclină jucăuș către alt câine, atrăgând alt câine într-un joc de urmărire cu o jucărie sau un sprint fals. Dar s-ar putea să fie și mult mai complicat decât atât. Această frază este spusă adesea de proprietarii ai căror câini sunt prea exuberanți, sunt agresivi sau depășesc limitele comportamentului social acceptabil. Și, adesea, persoana care spune acest lucru nu știe suficient despre limbajul corporal al câinilor și indiciile sociale pentru a înțelege când un alt câine se satură de năzdrăvaniile propriului său câine sau, la fel de problematic, câinele său nu este deloc jucăuș.
Poate că câinele care „vrea să se joace” manifestă nervozitate cu privire la ordinea de ciocnire și este prea supus prin lingere la față a altui câine și rostogolire într-o postură supusă. Poate că câinele care „vrea să se joace” este agresiv prin mușcare, lătrat sau stat pe alt câine când partenerul său de „joc” prezintă semne de frustrare sau frică.
A spune că un câine vrea doar să se joace prea des oferă o scuză pentru un comportament social rău sau potențial periculos. Dacă un proprietar își trece constant comportamentul enervant, rău sau stângaci al câinelui său drept o încercare de a fi jucăuș, atunci ar putea fi timpul să studiezi limbajul corporal canin și să afli ce se întâmplă cu adevărat.
7. Câinii mă iubesc
Iată o replică de la fiecare persoană care are un câine căruia nu-i plac alți oameni.
Cei mai mulți câini te-ar putea iubi, dar nu toți câinii fac asta. Este doar o realitate statistică. Chiar dacă majoritatea câinilor par să creadă că ești făcut din mingi de tenis și recompense, unii câini nu te vor iubi. Nici măcar dacă ai fi făcut cu adevărat din mingi de tenis și recompense. Așadar, dacă cineva vă roagă să vă păstrați distanța față de câinele lor, vă rog, din dragoste pentru DINOS, nu răspundeți cu această frază. (Un DINOS este un câine care are nevoie de spațiu, iar un proprietar știe cel mai bine când câinele său se va simți inconfortabil cu tine, indiferent cât de convins ești de amabilitatea ta.)
Presupunând că un câine va aprecia abordarea dvs., vă expuneți la un pericol real de mușcătură. Și chiar dacă un câine nu vă mușcă, este posibil să provocați suferință psihologică unui câine căruia nu-i plăci să vă aflați atât de aproape – suferință care ar putea duce potențial la o mușcătură mai târziu, când câinele simte că trebuie să se protejeze de oamenii care vin repede spunând: „Câinii mă iubesc.”
8. Câinele meu este grozav cu copiii
Toți copiii? Tot timpul? Sau copiii de o anumită vârstă sau comportament? Copiii acționează diferit la vârste diferite, iar câinele dvs. care ar putea fi uimitor cu un sugar ar putea fi mai puțin încrezător sau răbdător cu un copil mic care se clatină, se rostogolește cu mișcări haotice, imprevizibile. Sau câinele dvs. care este tolerant cu copiii mici mai lenți ar putea avea un instinct de pradă supra-stimulat când copiii de 7 sau 8 ani țipă, aleargă și sar peste mobilă. Sau câinele dvs. care este un sfânt cu copiii dvs. și chiar cu copiii din vecini s-ar putea să nu fie grozav atunci când apare un copil nou și se alătură grupului; pur și simplu nu știi până când situația apare.
Da, câinele dvs. ar putea fi grozav cu copiii. Și dacă acesta este cazul, atunci minunat și trei urale pentru câinele dvs.! Cu toții vrem să avem Lassies și Old Yellers și Good Dog Carls. Dar un câine care este grozav cu toți copiii, tot timpul este rar. Ceea ce fac câinii de familie este să aibă o toleranță ridicată pentru majoritatea copiilor, ceea ce este destul de diferit de a fi un partener de joacă sau o dădacă perfectă. Lasă deschisă posibilitatea ca câinele dvs. să fie împins dincolo de limitele sale de răbdare sau de zonele de confort. Așadar, gândiți-vă cu atenție la diversele limite pe care este posibil să trebuiască să le impuneți acestei afirmații înainte de a spune asta.
9. Este un câine salvat, deci [Scuză pentru comportamentul prost]
Unii câini salvați provin din trecuturi oribile. S-ar putea să fi fost salvați de la neglijență sau abuzuri grave sau să fi petrecut timp ca maidanezi pe stradă. Din această cauză, uneori, experiențele lor trecute sunt motivul pentru care au anumite probleme de comportament. Dar, așa cum spunea unul dintre profesorii mei de liceu, există întotdeauna un motiv, dar rar o scuză. Nu toți câinii adoptați vin cu un trecut întunecat și nu toți câinii adoptați au comportamente care pot fi trecute cu vederea sau scuzate din cauza experiențelor anterioare.
Trăsăturile de personalitate precum timiditatea, sfioșenia și neîncrederea sunt uneori doar asta: trăsături de personalitate. Iar problemele de comportament precum manierele proaste cu alți câini, reactivitatea sau lătratul la străini nu pot fi întotdeauna atribuite trecutului misterios al câinelui dvs. Uneori sunt pur și simplu comportamente învățate care necesită antrenament pentru a se îmbunătăți. Dacă ați adoptat un câine salvat, atunci câștigați un mare high-five! Dar numai dacă nu dramatizați statutul de adoptat al câinelui și nu lăsați comportamentul prost să treacă neobservat.
10. Face asta pentru a fi dominant
Tot „câinele dominant” a scăpat, sincer, de sub control. Cuvântul este aruncat ca o modalitate de a explica practic orice comportament greșit, de la sărit pe o persoană la săpat prin gunoi până la urinarea pe plapumă. Dacă câinele dvs. sare pe dvs. sau se urcă pe dvs. când stați pe podea, este mai probabil ca aceasta să fie din cauza exuberanței excesive și a lipsei unui dresaj solid decât pentru că încearcă să vă arate cine este șeful. Chiar și protejarea resurselor nu este neapărat o problemă de „dominanță” – un câine pur și simplu nu vrea să piardă ceea ce consideră valoros, cum ar fi o anumită jucărie sau un bol cu mâncare. Frica și anxietatea cu privire la această pierdere sunt la fel de posibile cauze pentru un mormait ca și o dorință de a fi liderul haitei. Fermitate, încredere, lipsă de încredere, durere sau boală, entuziasm, exuberanță, frică, neîncredere, lipsă de antrenament … există modalități mult mai exacte de a interpreta acțiunile unui câine decât vechea linie obosită de „încercarea de a fi dominant”.
McConnell scrie: „Înțelegerea statutului social este deosebit de importantă, deoarece neînțelegerea semnificației „dominanței” a dus la un comportament îngrozitor de abuziv. O mare parte din dresajul de ascultare vechi putea fi rezumată astfel: „Fă-o pentru că ți-am spus, iar dacă nu, te voi răni.” Presupunerea părea a fi că câinii ar trebui să facă ceea ce spunem noi pentru că le-am spus; la urma urmei, noi suntem oamenii și ei sunt câinii, și cu siguranță oamenii au un statut social mai mare decât câinii.” Cu toate acestea, așa cum subliniază McConnell, statutul social nu este doar despre dominanță; este un concept mult mai complex decât un membru al „haitei” familiale care este liderul.
Reducerea totul la o problemă de dominanță înseamnă pierderea din vedere a complexității dinamicii sociale și creează puncte oarbe pentru înțelegerea comportamentelor. Nu permiteți ca adevăratul motiv al comportamentelor și, prin urmare, soluțiile adecvate și eficiente pentru antrenament, să fie ignorate pentru că cuvântul „dominanță” apare în minte înaintea oricărui altceva.
11. El știe mai bine decât atât
Știe? Sau câinele dvs. știe un anumit mod de a se comporta doar într-un anumit context? Câinilor le poate fi greu să traducă comportamentele învățate într-un loc, cum ar fi sufrageria dvs., într-un alt loc, cum ar fi interiorul unui magazin de animale de companie sau un parc pentru câini, unde mirosurile, vederile, oamenii și nivelurile de energie sunt complet diferite. Un câine căruia i s-a învățat să stea politicos la ușa din față înainte de a ieși probabil nu va traduce asta în a sta politicos în fața oricărei uși înainte de a ieși, cu excepția cazului în care ați trecut prin acest exercițiu la tone de uși diferite și ați fost consecvent în privința acestuia. Se aplică chiar și unei părți diferite a propriului corp; dacă ați învățat un câine să stea pe partea stângă, dar nu ați exersat niciodată pe partea dreaptă, atunci a face ca acel câine să stea pe partea dreaptă va dura puțin mai mult timp.
Pentru a obține un anumit comportament de la un câine în mod constant, indiferent de locul în care vă aflați sau de specificul a ceea ce cereți, trebuie să antrenați câinele pentru acel comportament într-o gamă largă de situații, în condiții diverse, astfel încât câinele dvs. să știe că „stai” nu înseamnă doar „acea mișcare pe care o fac chiar înainte de a-mi pune lesa”, ci înseamnă „a-mi pune fundul pe pământ indiferent de locul în care mă aflu sau ce se întâmplă și a-l ține acolo până când mi se spune altfel”. Așadar, înainte de a vă supăra pe câinele dvs. pentru că „știe mai bine” sau „știe să facă asta”, aruncați o privire la istoricul de antrenament și întrebați: chiar știe?
