Mai multe despre de ce cele 626 de grupuri de mediu care cer acțiune privind schimbările climatice nu ar trebui să fie doctrinare.
Când am scris recent despre scrisoarea trimisă de 626 de organizații congresului, cerând ca acesta să „Abordeze Amenințarea Urgentă a Schimbărilor Climatice”, m-am îngrijorat că probabil mai mulți oameni o semnau decât o citeau. Eram deosebit de preocupat de un paragraf despre trecerea la energie 100% regenerabilă, care ar putea fi considerat un obiectiv prea ambițios.
Pe măsură ce Statele Unite se îndepărtează de combustibilii fosili, trebuie să creștem simultan eficiența energetică și să facem tranziția către energie curată, regenerabilă pentru a alimenta economia națiunii, unde, pe lângă excluderea combustibililor fosili, orice definiție a energiei regenerabile trebuie să excludă și toate generările de energie bazate pe ardere, energia nucleară, energia din biomasă, hidrocentralele la scară largă și tehnologiile de transformare a deșeurilor în energie.
Am considerat acest lucru ridicol și contraproductiv, deoarece lupta pentru energia nucleară nu este o luptă pentru dioxidul de carbon, și am văzut cum se poate ajunge la emisii zero de carbon. Acolo unde locuiesc eu, într-o provincie canadiană la nord de granița americană, combustibilii fosili asigură acum doar patru la sută din electricitatea noastră, în timp ce energia nucleară și hidroenergia, ambele fără emisii de carbon, asigură peste 85 la sută. Cu siguranță, acest lucru este un beneficiu, având în vedere că problema noastră actuală este carbonul.
David Roberts și-a exprimat acum răspunsul său, în Iată o luptă pe care Green New Deal ar trebui să o evite deocamdată.
El notează că există o școală de gândire care susține că toată energia ar trebui să fie curată și regenerabilă, și o altă școală care spune: „Putem ajunge la 50 la sută, poate 80 la sută energie regenerabilă, dar după aceea, va începe să devină foarte scump fără unele dintre resursele „ferme” pe care scrisoarea ecologiștilor le exclude în mod explicit. Ei cred că energia nucleară, CSC (captura și stocarea carbonului), biomasa, transformarea deșeurilor în energie, hidroenergia de tip „run-of-river” și cine știe ce altceva vor fi în cele din urmă necesare pentru a decarboniza complet.”
Poate ar trebui să existe o a treia școală de gândire, deoarece biomasa și transformarea deșeurilor în energie emit mai mult dioxid de carbon per kilowatt generat decât cărbunele. Faptul că CO2-ul a fost sechestrat în peleta sau bidonul tău de plastic nu face nicio diferență pentru atmosferă atunci când este eliberat brusc acum. Dar, lăsând asta la o parte, David Roberts subliniază că „100 la sută energie regenerabilă este cel mai înalt rezultat. Decarbonizarea este cel mai înalt rezultat.”
Faptul copleșitor de important este că emisiile de carbon trebuie reduse rapid și eliminate din sectorul electricității. (Și tot ce poate fi electrificat trebuie electrificat.) Toți cei care înțeleg schimbările climatice înțeleg acest imperativ fundamental….
Este logic că toți cei care sunt de acord cu necesitatea decarbonizării trebuie să vorbească la unison. SUA are nevoie disperată de o mișcare de decarbonizare mai mare, mai puternică și mai unită.
Există multă energie hidro curată și verde care poate fi trimisă din Quebec și Labrador către SUA, dar nimeni din New Hampshire nu vrea să vadă liniile de transport. Există activiști în întreaga lume care luptă pentru închiderea centralelor nucleare, și ceea ce obținem în schimb este arderea mai multui cărbune. Roberts concluzionează că avem nevoie de…
…un steag comun, o înțelegere comună a imperativului de a reduce rapid emisiile de carbon. Acesta este consensul social de care este nevoie disperată. Ar fi o rușine să fracturăm sau să ascundem acest consens din cauza unor dezacorduri non-carbon.
Are dreptate.
