Știm ce fel de locuințe ar trebui să construim, dar industria încă iubește extinderea haotică.
Este o tradiție pe PlanetaNoastra să acopere Noua Casă Americană, construită anual pentru Salonul Internațional al Constructorilor. A început în 1984 cu o casă post-modernă destul de drăguță, de 139,35 metri pătrați. A crescut puțin de atunci, ajungând anul acesta la 764,24 metri pătrați.
© New American HomeNu pot acoperi TNAH 2019, poate pentru că le este atât de rușine cu ea. Site-ul nu are fotografii ale clădirii finalizate, doar o randare, aproape nicio informație, și nu am primit niciun răspuns de la așa-numitul contact de presă.
Nici măcar nu pot încorpora videoclipul final pentru că nu s-au obosit să-l pună pe YouTube; trebuie să-l vizionezi pe site-ul lor. Începe cu câteva gesturi interesante, cum ar fi grinzile de lemn pe coloane de oțel și acoperișul din lemn expus, iar apoi devine pur și simplu ciudat. Culorile! Gandacii uriași care se cațără pe peretele bucătăriei! Mesele suspendate și paturile în consolă! Dușul din piatră luminoasă! Casa este un catalog al celor mai urâte pietre extrase vreodată din pământ. Și acel dispozitiv casnic cel mai util, un șemineu pe gaz de 4,88 metri lungime, atât interior, cât și exterior. Constructorul întreabă: „Cât de tare ar fi să ai o ușă glisantă care se deschide ca un cuțit prin mijlocul șemineului?” Răspunsul este că nu este deloc tare, este pur și simplu ridicol, aproape la fel de ridicol ca garajul imens cu masa de biliard lângă mașina sport.
(ACTUALIZARE: Există multe fotografii pe site-ul Sunwest Custom Homes.)
Și apoi este consultantul energetic, care remarcă faptul că raportul perete-sticlă este uriaș și întreabă: „Cum faci asta și totuși o faci eficientă energetic?” Răspunsul este, aparent, o mulțime de izolație din fibră de sticlă (nu spuma obișnuită) acoperită, logic în soarele din Las Vegas, cu un acoperiș negru.
Scriind în New York Times, Allison Arieff spune că noua Casă de Vis ar trebui să fie un apartament. Ea foloseșteTNAH 2018 pentru comparație, deoarece cel puțin a emis un pachet de presă și a avut un site web decent, și notează că toată discuția lor despre eficiența energetică este ridicolă:
Apoi, ea pune întrebarea pe care o pun în fiecare an: „Ce-ar fi dacă următoarea Casă Americană Nouă ar fi un apartament? Și ce-ar fi dacă ar exista un nou vis american, nu de suburbie dependentă de mașini, ci de urbanism pietonal?” Ea compară TNAH cu un condominiu de șase unități din Los Angeles, care totalizează 975,48 metri pătrați pe un teren care reprezintă o fracțiune din dimensiune. Arieff concluzionează:
Shannon Holness, Jason Thorne, Sonia Meeks, Mike Layton, Lloyd Alter la CBX19/CC BY 2.0
Vorbim la un panel despre sustenabilitatea urbană în timpul Expoziției de Construire a Orașelor la Facultatea Daniels de Arhitectură, Peisaj și Design weekendul trecut (și stând în fața fotografiei mele preferate cu locuințe din Viena), l-am citat pe Alex Steffen:
Lloyd Alter/ Apartamentele și bicicletele pot fi suficiente și pot fi destul de plăcute/CC BY 2.0
Știm ce trebuie să facem. NAHB știe ce trebuie să facem. (Spre meritul lor, anul acesta au realizat chiar și o Renovare Americană Nouă.) Există modele existente a ceea ce trebuie să facem în toată lumea. Dar nimeni nu vrea să o facă; sunt atât de mulți bani de câștigat menținând status quo-ul. Așa că ei continuă să construiască locuințe „eficiente energetic” de 929,03 metri pătrați în deșert cu Ferrari în garaj.
TNAH pentru 2019 nu este cel mai rău lucru pe care l-au făcut; cred că acel premiu îi revine anului 2017.
