O comoară de aur În octombrie, desișurile de plopi tremurători din June Lake, California, strălucesc în nuanțe vii de galben — și nimic nu pune mai bine în evidență aceste culori decât o zi de toamnă proaspătă și senină.
Deși există mai multe specii de plopi, doar două pot fi găsite în America de Nord: plopul mare din estul Statelor Unite și plopul tremurător în Nord și Vest. Plopul tremurător are multe denumiri: plop tremurător, plop american, plop auriu, plop alb și chiar porecla „popple”. Este numit astfel deoarece frunzele sale sunt atașate de tulpini printr-o tulpină subțire, flexibilă, numită pețiol, permițându-le să se miște liber chiar și la cea mai blândă briză.
Frunzele fâlfâitoare ale acestor arbori înalți de 18-24 metri, cu scoarța albă, nu sunt singurul lucru care îi face neobișnuiți. Specialiștii de la Serviciul Național al Parcurilor merg atât de departe încât sugerează că „ar fi mai bine să nu ne gândim la plopi ca la niște arbori” deloc, deoarece aceștia cresc dintr-o rețea subterană mare de rădăcini și se înmulțesc prin reproducere asexuală, ceea ce înseamnă că nu este nevoie de flori sau semințe, care apar mai târziu în viața plopului, dar nu sunt o metodă eficientă de reproducere.
Un desiș de plopi este uniform galben deoarece fiecare arbore este identic, parte a aceluiași organism și crescând din același sistem de rădăcini. Această solidaritate contribuie la o viață lungă. O colonie de rădăcini și arborii săi pot supraviețui mii de ani — chiar mai mult decât vechii sequoia. De fapt, o anumită colonie de plopi din Utah, numită Pando, este considerată una dintre cele mai vechi viețuitoare de pe Pământ, având aproximativ 80.000 de ani.
O privire sub scoarța albă dezvăluie un strat fotosintetic verde care menține arborii hrăniți pe tot parcursul iernii, iar acest lucru nu doar că ajută acești arbori să prospere în lunile reci și înnorate — susține, de asemenea, populațiile de căprioare și elani.
Datorită modului în care plopii cresc, probabil că vor rămâne pe Pământ mai mult decât multe alte specii de plante și animale de pe planetă. Cu toate acestea, anumiți factori — cum ar fi pășunatul excesiv al trunchiurilor de către căprioare și al rădăcinilor de către gopherii de buzunar, plus seceta și restricționarea incendiilor forestiere — pot fi dăunători acestor desișuri. Într-adevăr, focul este benefic pentru desișurile de plopi, eliminând concurența, în timp ce rădăcinile rămân în siguranță ascunse.
Totuși, conform Serviciului Național al Parcurilor, clonele de plopi rezistă aproape oricărei alte forme de distrugere — nici elementele (prea multă umbră, trunchiuri bolnave) nici eforturile silvicultorilor (tăierea rădăcinilor și pulverizarea de erbicide) nu pot împiedica rădăcinile să crească sub pământ.
„Chiar și după 100 de ani sau mai mult, sistemul de rădăcini latent va reveni la viață, înmugurind arbori noi odată ce lumina soarelui va ajunge din nou la solul pădurii”, explică Serviciul Național al Parcurilor.
Așadar, se pare că acești arbori incredibili și plini de viață sunt aici pentru a rămâne. Dacă doriți să aflați mai multe, urmăriți acest videoclip captivant cu un desiș de plopi fâlfâitori în Parcul Național Rocky Mountain:
