Uneori, copacii pot fi un pic prea respectuoși cu granițele reciproce. Sau poate pur și simplu se opresc din creștere când se apropie prea mult.
Fenomenul se numește timiditatea coroanei — atunci când vârfurile copacilor individuali evită să se atingă în baldachinul forestier, creând linii de separare și granițe în cer.
De ce se întâmplă
Experții nu sunt exact siguri de ce se întâmplă acest fenomen natural, dar l-au studiat de zeci de ani și au câteva teorii.
Prima teorie se referă la competiția pentru resurse — în special lumină, conform Venerable Trees, o organizație non-profit de conservare. Copacii au un sistem extrem de sofisticat pentru a măsura lumina și a indica timpul, spune organizația. Ei pot discerne dacă lumina provine de la soare sau dacă este reflectată de frunze. S-a demonstrat că frunzele detectează lumina roșie-îndepărtată care se reflectă asupra lor după ce a lovit copacii din apropiere.
Când discern că lumina este reflectată de frunze, acesta este un semnal: „Hei, există o altă plantă în apropiere, să încetinim creșterea în direcția aceea.”
Este un mod pentru copaci de a optimiza expunerea la lumină pentru tot ceea ce se află sub baldachin. Așa cum JSTOR Daily raportează:
Un alt motiv posibil pentru timiditatea coroanei este prevenirea răspândirii insectelor dăunătoare și a larvelor acestora, care ar putea mânca frunzele copacului.
Unde se întâmplă
Timiditatea coroanei apare la multe specii de copaci, cum ar fi mangrovele negre, camforul, eucaliptul, molidul Sitka și laricele japonez. Spațierea între coroane poate apărea între specii diferite, aceeași specie sau chiar în cadrul aceluiași copac.
Timiditatea coroanei nu se întâmplă tot timpul și poate apărea în orice pădure.
Este mai probabil să vezi timiditatea coroanei într-o pădure tropicală, care tinde să aibă baldachine mai plate, conform Venerable Trees. De exemplu, fotografia de mai sus este dintr-un parc din Buenos Aires, iar cea de mai jos este dintr-o instalație de cercetare din Malaezia; ambele sunt climate tropicale.
Timid, dar totuși conectat
Smithsonian descrie timiditatea coroanei ca „un puzzle uriaș, iluminat din spate. O conturare subțire și luminoasă de lumină izolează fiecare copac de ceilalți.”
Ajută să te gândești la fiecare copac ca la o insulă individuală în pădure, spune Steve Yanoviak, cercetător la Institutul Smithsonian de Cercetări Tropicale din Panama. Aceste „insule” sunt încă conectate printr-o rețea de liane lemnoase cunoscute sub numele de liane care acționează ca linii telefonice.
În general, insulele mai mari au mai multe specii decât insulele mai mici. Cercetările lui Yanoviak arată că același lucru este valabil și în cazul copacilor. De exemplu, copacii cu liane aveau peste 10 specii de furnici pe ei, în timp ce copacii fără liniile de comunicare găzduiau 8 sau mai puține specii de furnici.
