OK, deci sunteți familiarizați cu „OK”. Probabil că îl folosiți tot timpul, și nu doar într-un singur scop. Dar știți cu adevărat ce înseamnă? Și dacă nu, sunteți OK cu asta?
Cuvântul „OK” este unul dintre cele mai populare exporturi culturale ale Americii, stoarcând o multitudine de sensuri din doar două litere într-un mod care întruchipează ingeniozitatea, entuziasmul și eficiența americană. Are aproape la fel de multe povești de origine pe cât are conotații, dar lingviștii sunt în general de acord că acest cuvânt a fost publicat pentru prima dată pe 23 martie 1839, o dată sărbătorită acum anual ca Ziua OK.
Atât de multă subtilitate în atât de puține litere a făcut din OK o nucă greu de spart. Dar, datorită regretatului etimolog american Allen Walker Read, avem cel puțin o înțelegere a originii sale. După cercetări asidue asupra istoriei OK-ului, Read și-a publicat descoperirile în revista American Speech în 1963 și 1964, urmărind termenul până la un articol din 23 martie 1839, din Boston Morning Herald (vezi mai jos).
În spiritul concis al OK-ului, să trecem direct la subiect: „OK” este cel mai probabil prescurtarea de la „oll korrect”, o greșeală de ortografie amuzantă a expresiei „all correct” (totul corect) care necesită puțin context istoric pentru a avea sens. La sfârșitul anilor 1830, o modă de argou a inspirat tineri educați din Boston și New York să creeze acronime ironice pentru greșeli de ortografie deliberate ale unor fraze comune. Acest lucru a dus la abrevieri obscure precum K.G. pentru „no go” („know go” – nu se poate), N.C. pentru „enough said” („nuff ced” – destul zis) și K.Y. pentru „no use” („know yuse” – inutil). Copii nebuni!
Tipărirea „o.k.” într-un ziar dintr-un oraș mare l-a ajutat să se ridice deasupra altor inițiale la modă, dar în curând a primit un impuls de publicitate și mai mare. Asta pentru că 1840 a fost un an electoral în S.U.A., iar președintele în funcție Martin van Buren se întâmpla să fie poreclit „Old Kinderhook” după locul său de naștere, Kinderhook, N.Y. Sperând să capitalizeze această coincidență, susținătorii Partidului Democrat al lui van Buren au format Clubul O.K. pentru a-l promova înainte de alegerile din 1840, potrivit Oxford University Press.
Deși OK nu l-a ajutat pe O.K. să fie reales — a pierdut în fața lui William Henry Harrison, membru al Partidului Whig — cuvântul a rămas blocat în memoria Americii. Rădăcinile sale au fost însă curând uitate, parțial din cauza aceluiași haos electoral care l-a popularizat. Membrii Partidului Whig l-au folosit pentru a-l ridiculiza pe fostul președinte și aliat al lui van Buren, Andrew Jackson, de exemplu, susținând că Jackson l-a inventat pentru a-și ascunde propria greșeală de ortografie a expresiei „all correct”. Criticii lui Van Buren au întors, de asemenea, acronimul împotriva sa, cu insulte precum „out of kash” (fără bani) și „orful katastrophe” (catastrofă oribilă).
OK-ul ar fi putut fi adevăratul câștigător în 1840, dar a durat totuși o vreme până a devenit „cel mai mare cuvânt al Americii”, un titlu acordat de autorul Allan Metcalf în cartea sa din 2010 despre OK. Scriitori de top ai secolului al XIX-lea, inclusiv Mark Twain, l-au evitat, potrivit lui Metcalf, oferind puțină legitimitate literară până când o variantă a OK-ului a fost folosită în 1918 de Woodrow Wilson, singurul președinte american cu un doctorat. (OK a fost legitimat și mai mult în 2018 și 2019, când a fost adăugat în două dicționare oficiale Scrabble__).
Această lungă cale spre omniprezență poate fi parțial cartografiată de Google Ngram, care trasează utilizarea anuală a cuvintelor în cărți de-a lungul a 500 de ani. Nu include OK-urile rostite, sau chiar toate cele scrise, dar este totuși o privire interesantă asupra popularității cuvântului, care a crescut aparent la sfârșitul secolului XX:
O mare parte din succesul OK-ului poate fi atribuit brevității și flexibilității sale, potrivit Dicționarului de Etimologie Online, care notează că „a umplut o nevoie pentru o modalitate rapidă de a scrie o aprobare pe un document, factură etc.”. De asemenea, a evoluat pentru a ocupa multe alte nișe lingvistice, cum ar fi acordarea permisiunii („That’s OK by me” – E în regulă pentru mine), transmiterea stării sau siguranței („Are you OK?” – Ești bine?), apelul la acțiune sau schimbarea subiectului („OK, what’s next?” – OK, ce urmează?), și chiar sugerarea mediocrității sau a dezamăgirii („We had an OK time at the party” – Ne-am simțit OK la petrecere).
Boston Morning Herald ar fi putut fi primul care a tipărit OK, iar acea instanță a fost clar decodificată ca „all correct”, dar este încă imposibil să excludem multe origini alternative. Woodrow Wilson a susținut că ar trebui să fie scris „okeh”, de exemplu, deoarece credea că provine din cuvântul Choctaw okeh pentru „așa este”. Aceasta este o explicație veche, dar sprijinul său a scăzut din lipsă de dovezi.
Alte teorii văd, de asemenea, nuanțe de OK dincolo de engleza americană, în termeni precum scoțianul „och aye” (da, într-adevăr), grecul „ola kala” (totul este bine), finlandezul „oikea” (corect) și mandingo „O ke” (cu siguranță). Complică lucrurile faptul că unii oameni scriu acum OK „okay”, o variantă mai nouă. Chiar și în tabăra acronimului, totuși, unii susțin că OK a venit de la prescurtarea pentru „zero uciși” în rapoartele de pe câmpul de luptă.
Oxford descrie o legătură potențială de la OK la limba Mandingo din Africa de Vest ca fiind „singura altă teorie cu cel puțin un grad de plauzibilitate”, dar adaugă că „dovezile istorice… ar putea fi greu de descoperit”. Ca și în cazul unei mari părți a culturii americane, OK ar putea fi pur și simplu un amestec de concepte și silabe de pe tot globul, care se cristalizează încet de-a lungul generațiilor. Oricine l-a inventat, este acum larg folosit ca împrumut în alte limbi, oferind un pachet verbal concis pentru ceea ce NPR numește „filozofia americană a acțiunii”. Și cu o asemenea anvergură globală, OK a crescut probabil prea mult pentru ca noi să-i mai putem scoate vreodată rădăcinile.
Acesta ar putea să nu fie un răspuns foarte satisfăcător, dar având în vedere tot ce se poate întâmpla în 180 de ani, este OK.
