Dacă ați întâlnit vreodată un copac îndoit în timp ce drumeții în pădurile nord-americane, s-ar putea să fi dat pur și simplu peste un copac care a fost curbat de vreme, boli sau alte cauze naturale. Totuși, s-ar putea să fi dat peste un vechi indicator de potecă creat de nativii americani acum sute de ani.
Cunoscuți sub denumirea de copaci-indicatori de poteci, acești markeri erau folosiți pentru a desemna poteci, puncte de traversare a cursurilor de apă, locuri medicinale pentru găsirea plantelor și zone de importanță precum cercurile de consiliu.
„[Nativii americani] erau foarte inteligenți și foarte apropiați de Pământ”, a declarat Don Wells, care ajută la cartografierea acestor copaci ca parte a Proiectului Copacilor-indicatori de Poteci (Trail Tree Project), pentru Indian Country Today Media Network. „Puteau numi fiecare plantă și știau la ce o puteau folosi. Cunoșteau copacii și îi puteau folosi în avantajul lor.”
Acum câteva secole, acești copaci îndoiți puteau fi găsiți în Statele Unite, permițând nativii americani să navigheze ușor pe distanțe vaste. Deși mulți dintre acești copaci rămân și astăzi, decalajele dintre ei devin din ce în ce mai mari pe măsură ce terenurile sunt dezvoltate, iar cei care au rezistat pot fi dificil de găsit, deoarece locațiile lor sunt păstrate secrete pentru a-i proteja.
Cum au fost creați copacii-indicatori de poteci
Când făcea un indicator de potecă, un nativ american căuta un puiet cu un trunchi de aproximativ 1,9 centimetri în diametru. Puietul era îndoit în direcția care trebuia urmată și apoi fixat în acea poziție printr-una din mai multe metode.
Uneori, puietul era legat cu piele crudă, scoarță sau liane, dar alteori copacii mici erau îngreunați de o stâncă sau o grămadă de pământ. Odată fixat, puietul era lăsat în această formă îndoită timp de un an pentru a se fixa în poziție, moment în care, chiar și după ce era eliberat, continua să crească indicând direcția dorită.
RUPTURĂ FOTO: Cei mai vechi 10 copaci în viață din lume
Deși nu fiecare copac de-a lungul unei rute era îndoit, îndoirea copacilor de foioase la intervale crea o rută continuă de călătorie cu markeri care puteau fi ușor de distins de pădurea înconjurătoare.
Dacă nu existau puieti disponibili pentru a fi îndoiți, cea mai joasă ramură a unui copac mare era îndoită pentru a ghida călătorii, iar dacă poteca intra într-o zonă neîmpădurită, trebuia folosit un alt sistem de marcare, cum ar fi grămezi de pietre. Totuși, utilizarea copacilor vii era cea mai permanentă și, prin urmare, cea mai des folosită metodă de marcare a potecilor.
A cauzat acest ritual daune?
Deși forțarea într-o poziție nenaturală nu a ucis copacii, le-a afectat dezvoltarea.
Fiind îndoiți spre pământ, acești copaci își stabileau de obicei un trunchi secundar care creștea în sus și dezvolta ramuri și frunze. În majoritatea cazurilor, ramurile trunchiului original se descompuneau și cădeau, lăsând trunchiul original gol.
Cu toate acestea, uneori trunchiul copacului îndoit intra în contact cu pământul și copacul dezvolta un al doilea set de rădăcini.
În ciuda faptului că au fost manipulați de om, copacii continuau să crească, extinzându-se în diametru pe măsură ce indicau direcția drumului pe care cineva ar trebui să-l ia. Până în prezent, copacii-indicatori de poteci rămași indică încă aceeași direcție în care au fost îndoiți acum sute de ani.
Copacii-indicatori de poteci versus deformările naturale
Copacii cu o formă îndoită sau curbată nu sunt rari. Deperdațiile animalelor ar fi putut cauza deformarea copacilor, la fel ca și vremea, cum ar fi vântul, fulgere, gheața și zăpada.
Obiectele căzute pot, de asemenea, bloca un copac, făcându-l să crească lateral și să pară similar cu un copac-indicator de potecă. Dar când se întâmplă acest lucru, de obicei îndoirea este mai lungă și mai subtilă, spre deosebire de unghiul mai clar creat atunci când omul modifică direcția de creștere a unui copac.
Pentru ochiul neantrenat, diferențierea între un copac-indicator de potecă și unul care este deformat natural poate fi dificilă — uneori chiar și pentru experți.
„Modul ideal este să se preleveze o carotă din copac – să se afle vârsta copacului pentru a determina dacă ar fi existat în timpul indienilor”, a spus Wells. „Dar nu putem merge prin toată țara prelevând carote din copaci. A doua modalitate este să căutăm artefacte în zonă. Colectăm cât mai multe informații putem, apoi luăm cea mai bună decizie.”
Wells, în colaborare cu mai multe grupuri, documentează copacii-indicatori de poteci din toată țara și menține locația lor în Baza de Date Națională a Copacilor-indicatori de Poteci (National Trail Trees database). Baza de date include peste 2.000 de copaci în 40 de state ale S.U.A.
Găsirea copacilor-indicatori de poteci
Deoarece copacii-indicatori de poteci nu sunt protejați prin lege, oamenii care îi cartografiază și îi studiază le țin locațiile secrete. Baza de Date Națională a Copacilor-indicatori de Poteci este confidențială, și deși site-ul Proiectului Copacilor-indicatori de Poteci (Trail Tree Project) prezintă o hartă a locurilor unde au fost găsiți acești copaci, nu te va duce exact la copacul pe care vrei să-l vezi.
„Tot ce știi este că acel copac se află undeva într-o zonă de 2590 de kilometri pătrați într-un anumit stat”, a spus Wells. „Nu-l vei putea găsi niciodată din informațiile pe care le arătăm.”
Pentru a vă crește șansele de a vedea un copac-indicator de potecă, experții recomandă drumețiile în zone unde terenul este mai puțin probabil să fi fost perturbat, cum ar fi terenurile forestiere naționale, care au fost protejate de mult timp, sau zonele comunităților montane care nu au suferit o dezvoltare semnificativă.
