Denumirile colective pentru animale sunt ciudate și minunate – iată de unde provin.
Majoritatea oamenilor știu că atunci când leii se adună formează o mândrie, și că dacă ai suficient pește într-un singur loc se numește un banc – dar știai că un grup de corbi este cunoscut sub numele de o răutate? De fapt, există o mulțime de denumiri bizare pentru grupuri de animale – de fapt, o mulțime este modul în care este denumit un număr multiplu de vidre.
Dar de unde au provenit toți acești termeni?
Denumirea grupurilor de animale
Ei bine, se crede că o singură femeie născută în secolul al XIV-lea a inventat aproape toate substantivele colective pe care le folosim astăzi când vorbim despre grupuri de animale. Și deși multe sunt cunoscute în mod obișnuit, sunt șanse să existe încă câteva de care nu ai auzit niciodată. Adică, ai auzit.
Multe dintre numele de grupuri de animale folosite în engleză pot fi urmărite până la texte din 1480, colectate în Cartea din St. Albans. Această carte conținea mai multe eseuri care discutau câteva sporturi populare la acea vreme – pescuitul, vânătoarea cu șoimi și vânătoarea. Din păcate, eseurile nu au creditat autorii, dar o carte supraviețuitoare menționează o femeie misterioasă pe nume Juliana Berners ca fiind autoarea „cărții ei de vânătoare”, al cărei conținut includea o listă lungă de denumiri ingenioase de grup despre care se crede că le-a inventat ea.
Deși se știu foarte puține despre Berners, cercetătorii cred că provenea dintr-o familie înstărită și a fost învățată să se bucure de vânătoare de la o vârstă fragedă. Acele abilități sportive în aer liber combinate cu o măiestrie desăvârșită a cuvintelor și o cunoaștere intimă a vieții sălbatice au făcut-o deosebit de pricepută în a da nume grupurilor de animale care, deși adesea puțin bizare, sună ciudat de potrivite.
Conform Dicționarului Oxford, numele fanteziste, amuzante și spectaculos de imaginative ale lui Berners probabil că nu au fost niciodată intenționate să fie luate foarte în serios – dar au ajuns curând să fie repetate de alți scriitori în antichitate până când s-au impus, în multe cazuri ajungând să devină termeni aplicați academic atât printre biologi, cât și printre poeți, până în ziua de azi.
Care sunt denumirile lor colective?
Unele dintre aceste denumiri de grup par pur și simplu să aibă sens; un fluturat de fluturi, de exemplu, nu necesită explicații. Nici un roi de albine, de altfel.
Un parlament de bufnițe, pe de altă parte, pare să aibă un titlu destul de potrivit pentru aerul lor destul de demn. Și ciorile, de asemenea, au un nume de grup care pare să se potrivească cu aspectul lor amenințător – sunt cunoscute colectiv sub numele de o crimă. Acum că stau să mă gândesc, acei lei maiestuoși par destul de mândri.
În mod clar, Berners avea o înclinație pentru poezie.
Cu descriptori atât de vii precum o ambuscadă de tigri, o înțelepciune de wombats, o memorie de elefanți, un crah de rinoceri, o înțepătură de porci spinoși, un râset de hiene, o intruziune de gândaci de bucătărie, o ascunzătoare de vulpi, un turn de girafe și o armată de broaște – astfel de grupuri de animale nu sunt doar vii, ci sunt și cu adevărat dinamice.
Iată câteva alte denumiri grozave de grup:
O congregație de aligatori
O lene sau investigație de urși
O veghe de vulturi
O distrugere de pisici sălbatice
Un cuib de răpitoare sau adunare de vulturi
O afacere de dihori
O tulburare de peștișori aurii
O umflătură de hipopotami
O palmă sau grup de meduze
Un salt de leoparzi
O zonă de relaxare de șopârle
O căruță sau grămadă de veverițe
O coborâre de ciocănitoare
O turmă sau zel de zebre
Este greu să nu o laude pe Berners pentru inițierea unei tradiții de a denumi grupuri de animale cu o notă de umor care se perpetuează până în prezent. La urma urmei, o singură maimuță poate fi destul de comică, dar un butoi de maimuțe este de-a dreptul hilar – și acesta este un mod acceptabil de a se referi la ele.
Așa că nu uitați să vă destindeți, pentru că încăpățânarea este pentru bivoli, la propriu.
