Cu mult timp în urmă, în anii 1800 și începutul anilor 1900, exista un pepene verde atât de dorit încât fermierii depuneau eforturi mari pentru a preveni furtul recoltei lor, iar oamenii depuneau eforturi mari pentru a încerca să-l fure. Erau numiți pepeni verzi Bradford, după Nathaniel Bradford, care a dezvoltat această rasă unică prețuită pentru gustul său dulce, miezul moale ca lingura, exteriorul de culoare verde închis și coaja subțire.
Cei care cultivau pepeni verzi Bradford aveau adesea gărzi armate care patrulau recolta lor noaptea pentru a împiedica bărbații (care formau „cluburi de pepeni”) să fure fructele. Chiar și așa, furturile erau numeroase, așa că fermierii au recurs la umplerea pepenilor verzi nemarcați cu otravă și au afișat anunțuri pe câmpurile lor care spuneau: „Culegeți pe propriul risc.” Oamenii culegeau în continuare, iar când se îmbolnăveau, medicii locali știau cine erau hoții. Unii dintre acești hoți s-au îmbolnăvit atât de grav încât au murit.
Dar culegătorii nu erau singurii afectați. Așa cum relatează videoclipul de mai jos de la „Mintea unui Chef” de la PBS, uneori fermierii uitau care dintre tărtăcuțe erau cele otrăvite. „Nu era deloc neobișnuit să citești în ziare povești despre familii întregi otrăvite de pepeni verzi pe care ei înșiși îi otrăviseră.”
În anii 1880, fermierii au apelat la electricitate ca soluție. Hoții care încercau să fure un pepene verde erau electrocutați de un fulger. „Mai mulți oameni au fost uciși în plantațiile de pepeni verzi decât în orice altă parte a peisajului agricol al Americii, cu excepția hoților de vite,” raportează PBS.
Revista culinară acum defunctă Lucky Peach a enumerat câteva dintre articolele de ziar despre decese:
Așadar, poate că a fost un fel de binecuvântare când dorința pentru acești pepeni verzi ispititori a început să se estompeze.
Aproape de dispariție… într-un fel
Pe lângă numărul de decese cauzate involuntar de fruct, dezavantajul pepenilor verzi Bradford era coaja subțire menționată anterior. Era grozavă pentru murături, dar moliciunea sa o făcea mai puțin ideală pentru transport. („O coajă atât de moale, încât puteai să o tai cu un cuțit de unt,” au spus unii.) La începutul anilor 1900, pepenii verzi au început să fie produși cu coji și rinde mai dure și mai groase, care erau mai profitabile deoarece puteau fi stivuiți în vagoane de tren și transportați cu puține spargeri.
Deși asta ar putea suna ca sfârșitul liniei pentru pepenii verzi Bradford, s-a dovedit că a fost doar o hibernare.
Înviați pentru caritate
Nathaniel Bradford a trăit în Carolina de Sud, iar descendenții săi au rămas acolo de-a lungul anilor. Strănepotul său, Nat Bradford, care locuiește în Carolina de Sud cu soția sa și cei cinci copii, a moștenit talentul pentru grădinărit al străbunicului său — și obsesia sa pentru pepeni verzi.
El scrie pe blogul său că, deși pepenele verde Bradford nu mai era cultivat pe scară largă, familia Bradford a continuat să planteze semințe și să-l cultive pentru propriul consum. Ceea ce este interesant la eforturile acestei generații, însă, este că Nat Bradford folosește pepenii verzi pentru o cauză nobilă.
„Cei trei fii ai mei cei mai mari și cu mine am plantat șase rânduri de pepeni verzi — 220 de movile cu 2 plante pe movilă pentru un total de 440 de plante. Dacă am fi avut o recoltă perfectă, am fi obținut un pepene mare pe fiecare vrej,” scrie el. „Și recolta noastră a avut un randament mai bun decât perfect! 465 de pepeni verzi mari și frumoși au fost recoltați de la 440 de plante.”
Familia Bradford conduce o organizație numită Pepeni pentru Apă, care folosește vânzarea semințelor Bradford, a pepenilor verzi și a produselor alimentare pentru a strânge fonduri pentru a furniza apă potabilă curată, prin puțuri sau medicamente, în întreaga lume în curs de dezvoltare. Iar cu acea recoltă de 465 de pepeni verzi, Bradford scrie că au strâns suficiente fonduri pentru a aduce apă proaspătă la 12.000 de oameni.
„Vânzările de pepeni verzi au asigurat finanțarea pentru forarea de puțuri de apă proaspătă în Tanzania și Bolivia. În plus, semințele noastre de pepene verde oferă o cultură simplă de cultivat, care oferă oamenilor un pepene uriaș și delicios, plin de apă purificată natural,” scrie el într-o declarație de misiune.
Este frumos să vezi cum ceva ce a fost odinioară o cauză de deces pentru prea mulți oameni aduce apă proaspătă, care este atât de esențială pentru viață, multor altora.
