Zâmbetele sunt contagioase.
Și nu, nu este doar ceea ce îți spune mama când te duce la școală, asigurându-te că îți vei face o mulțime de prieteni. Continuă să zâmbești.
De fapt, oamenii de știință au observat de mult timp că animalele își reflectă reciproc expresiile – zâmbete, încruntări și tot ce este între ele – ca un mijloc esențial de comunicare.
Macacii Rhesus, de exemplu, pot intui stările mentale ale celorlalți bazate pe expresiile lor – și, mai important, le pot oglindi.
La fel, susțin cercetătorii, putem face și noi.
Totul se reduce la un tip special de celulă cerebrală identificată de oamenii de știință italieni în 1992, numită neuron oglindă.
Acești neuroni comunică de la o persoană la alta, sau de la o primată la alta, oglindind în esență expresiile celuilalt și sentimentele asociate. În cele din urmă, ei pot forma pilonii empatiei.
Iată cum a exprimat neurocercetătorul Marco Iacoboni acest lucru într-un interviu din 2008 cu Scientific American:
În timp ce unii oameni de știință au salutat neuronii oglindă ca fiind „baza civilizației„, alții sugerează că rolul lor ar putea fi oarecum supraestimat.
Există puține îndoieli, totuși, că descoperirea neuronilor oglindă a reprezentat o schimbare în înțelegerea noastră a modului în care comunicăm.
Înainte de aceasta, oamenii de știință considerau că interpretăm acțiunile altor persoane folosind strict logica. Acea persoană zâmbește. Prin urmare, trebuie să fie fericită.
(Fără a mai menționa că zâmbetele pot fi produse independent de sentiment.)
Dar neuronii oglindă sugerează că putem înțelege procesele de gândire interioare ale unei persoane la nivel biologic. Nu deducem conștient starea lor mentală. Le simțim. Și le simulăm.
Ai văzut vreodată pe cineva lovindu-se la degetul de la picior? Probabil că te-ai retractat în propria durere fantomă. Aceia ar fi neuronii oglindă activându-se. Sau, poate ai văzut pe cineva exuberant de fericit. Nu știi motivul bucuriei lor, dar o simți și tu. Din nou, neuroni oglindă.
„Neuronii oglindă sunt singurele celule cerebrale pe care le cunoaștem și care par specializate să codifice acțiunile altor persoane și, de asemenea, propriile noastre acțiuni”, a explicat Iacoboni în Scientific American. „Sunt, evident, celule cerebrale esențiale pentru interacțiunile sociale. Fără ele, am fi probabil orbi la acțiunile, intențiile și emoțiile altor persoane.”
Și nu doar la oameni. Neuronii noștri oglindă s-ar putea extinde și la animale. Poate că asta explică de ce unii oameni nu pot trece cu mașina pe lângă un animal rănit pe șosea – chiar și după ce nenumărate persoane au făcut-o deja?
Poate că acești neuroni oglindă care se activează sunt sursa empatiei – și cu cât funcționează mai bine, cu atât suntem mai capabili să ne raportăm la celelalte ființe vii.
Dar există și o reversibilitate. Ce se întâmplă când sistemul de neuroni oglindă nu funcționează corect? Cercetările sugerează că există o legătură între autism și neuronii care funcționează defectuos. Un studiu din 2005 de la Universitatea din California, San Diego, de exemplu, a analizat 10 persoane cu autism. Cercetătorii au observat că neuronii lor oglindă nu funcționau într-un mod tipic, ci răspundeau doar la ceea ce făceau ei înșiși, mai degrabă decât la acțiunile altora.
„Constatările oferă dovezi că persoanele cu autism au un sistem de neuroni oglindă disfuncțional, ceea ce poate contribui la multe dintre deficiențele lor – în special cele care implică înțelegerea și răspunsul adecvat la comportamentul altora”, a remarcat coautorul studiului Lindsay Oberman într-un comunicat de presă.
Dar neuronii oglindă ar putea servi unui scop mult dincolo de empatie. Ei ar putea fi, de asemenea, cheia învățării unei limbi sau a unei abilități. Așa cum vă va spune orice profesor, o limbă nu poate fi predată strict dintr-un manual. Ea trebuie auzită, absorbită și oglindită.
Același lucru este valabil și pentru învățarea de a cânta la chitară. Lasă instructorul să cânte pentru tine.
Și, așa cum ți-ar putea aminti mama ta, același lucru se poate spune și despre un zâmbet. Dacă trimiți unul, vei primi unul înapoi.
Vibrații bune, într-adevăr.
