Ziua de 1 Mai este o contradicție în ceea ce privește zilele de sărbătoare. Este o sărbătoare care suferă de tulburare de personalitate multiplă; o identitate dedicată grevei și protestului, cealaltă îmbrățișând tot ce este primăvară și veselie.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, liderii celei de-a Doua Internaționale socialiste luptau pentru o zi de lucru de opt ore și au cerut o zi globală de protest care să aibă loc pe 1 mai 1890. Aceasta a dăinuit ca zi internațională a muncitorilor și a primit o vigoare reînnoită în Statele Unite de-a lungul anilor. Dar aceasta este o latură relativ nouă a datei, care era sărbătorită ca un festival păgân în timpurile pre-creștine și a atins apogeul ca sărbătoare în Evul Mediu. Onorând-o pe zeița romană a florilor, Flora, data a fost asociată și cu alte festivaluri, cum ar fi festivalul celtic Beltane și festivalul germanic al Nopții Walpurgis.
Marcând începutul primăverii, Ziua de 1 Mai a fost mult timp sărbătorită pentru a marca vitalitatea și fertilitatea — ceea ce înseamnă că primele încarnări ale sărbătorii implicau tot felul de desfrâuri zgomotoase. Alături de aceste șotii jucăușe, s-au născut și alte tradiții, unele dintre ele fiind enumerate aici.
1. Dansul în jurul stâlpului de Mai
Ziua de 1 Mai este probabil cel mai bine cunoscută acum pentru tradiția medievală a „dansului în jurul stâlpului de Mai”, un obicei care continuă să fie practicat. Tinerele fete delicate înconjoară stâlpul decorat, țesând modele de panglici în acest proces. Păducelul și lăcrămioarele sunt flori tradiționale folosite pentru ghirlande. Dansuri similare cu panglici erau efectuate în America Latină pre-columbiană și au fost ulterior încorporate în dansurile ritualice hispanice.
2. Masculin și feminin
Stâlpul este considerat de mulți a reprezenta (nu atât de subtil) masculinitatea, în timp ce decorațiunile din flori, coroane și panglici sunt considerate a simboliza feminitatea. Deși unii cercetători susțin că uneori un copac este doar un copac — stâlpul nu era un simbol falic, ci mai degrabă o reverență față de natura sacră a copacului. Stâlpul era confecționat în mod tradițional din arțar, păducel sau mesteacăn; bărbații unei comunități alegeau cel mai înalt și drept copac pe care îl puteau găsi și îl așezau în piața satului.
3. Joaca în fân
Sărbătorirea fertilității și abundenței a dus la dispariția cuplurilor în câmpuri și păduri pentru o „joacă în fân”, ca să spunem așa — practica ce promitea abundență. În general, a fost o zi marcată de o dispoziție libidinoasă; promiscuitatea excesivă încuraja o fertilitate crescută în general pentru anul care urma.
4. A fost interzisă cândva
Persecuția festivităților de 1 Mai a început încă din anii 1600, iar în 1640 Biserica s-a pronunțat împotriva desfrâului atunci când Parlamentul Britanic a interzis tradițiile ca imorale. O versiune mult mai blândă a fost readusă în 1644 sub domnia lui Carol al II-lea.
5. Basmul
Unele credințe susțineau că Ziua de 1 Mai era ultima șansă pentru zâne de a călători pe Pământ.
6. Tratamente faciale
Tradiția dictează că spălarea feței cu roua dimineții de 1 Mai înfrumusețează pielea.
7. Coșurile de 1 Mai
Oferirea de coșuri de 1 Mai a dispărut, din păcate, de la sfârșitul secolului al XX-lea. Coșuri mici cu dulciuri și flori erau lăsate anonim la ușile vecinilor, spre încântarea acestora. (Noi votăm pentru o renaștere.)
8. O zi fericită
În Italia, Ziua de 1 Mai este considerată cea mai fericită zi a anului, conform unor relatări.
9. Propria sărbătoare a Hawai’i
Din 1928, Ziua de 1 Mai în Hawaii este cunoscută sub numele de Lei Day, o sărbătoare de primăvară care îmbrățișează cultura hawaiiană și, în special, lei-ul (colierul de flori). Cântecul sărbătorii, „May Day is Lei Day in Hawai’i”, a fost inițial un fox trot, dar a fost ulterior rearanjat ca o hula hawaiiană.
10. Semnale de primejdie
Semnalul internațional de primejdie, „mayday”, nu are nicio legătură cu ziua de 1 Mai. Acesta derivă din expresia franceză „venez m’aider”, care înseamnă „veniți să mă ajutați”.
