La prima vedere, este ușor să confunzi o veveriță cu o veveriță siberiană. Mai ales când zărești una, zvâcnind și sărind prin curte ca o marionetă electrizată.
Însă, la o privire mai atentă, diferențele dintre aceste rozătoare devin evidente. Veverițele siberiene sunt mai mici. Au dungi pe cap și cozi mult mai scurte. Chiar și sunetele pe care le scot sunt diferite — chicoteli și ciripituri comparativ cu „que que que” al veverițelor cenușii estice.
Asemănările vagi au sens, având în vedere că ultima dată când aceste animale au împărțit un strămoș comun a fost acum aproximativ 20 de milioane de ani. Veverițele siberiene și veverițele — împreună cu marmotele și câinii de prerie — sunt membri ai aceleiași familii: Sciuridae.
Însă milioane de ani reprezintă o perioadă lungă pentru a se adapta fizic și comportamental la medii diferite. Iar veverițele și veverițele siberiene, în multe părți ale lumii, au folosit acest timp pentru a deveni creaturi foarte diferite.
O diferență, însă, pare să fie norma, indiferent unde sunt găsite aceste animale.
Veverițele siberiene își petrec cea mai mare parte a timpului pe pământ, sau sub pământ. Iar veverițele de copac preferă să trăiască, ei bine, în copaci.
Te-ai întrebat vreodată de ce?
O fetiță de 7 ani pe nume Audrey a făcut-o. Ea a scris recent către The Conversation, punând exact aceeași întrebare.
Răspunsul are mult de-a face cu modul în care veverițele siberiene și veverițele își petrec iernile. Ca niște mici supraviețuitori cu o tendință paranoică, veverițele siberiene iernează în buncăre subterane vaste. Acele locuințe, completate cu intrări camuflate, se pot întinde pe o lungime de până la 9 metri, așa cum explică LiveScience. Și tot acest spațiu pentru un singur ocupant. Aceasta este genul de siguranță de care o veveriță siberiană nervoasă are nevoie, evident, pentru a intra într-un fel de toropeală.
A nu se confunda cu hibernarea, toropeala este mai degrabă o lene extremă. Înainte de sezonul rece, veverițele siberiene nu acumulează calorii, așa cum fac alte animale. În schimb, își umplu obrajii cu nuci, se ghemuiască într-o mică bilă, își reduc temperatura corpului și chiar ritmul cardiac. În acest fel, atunci când trebuie să se trezească rapid, sau să se dezmorțească puțin, pot ieși chiar și la mijlocul iernii, pentru o gustare.
Veverițele de copac, pe de altă parte, nu hibernează și nu intră în niciun alt fel de toropeală. În schimb, așa cum notează The Conversation, ele își petrec timpul în siguranța relativă a copacilor, care întâmplător servesc și ca cămări. Poate ați observat cât de ocupate sunt veverițele de copac toamna, căutând fiecare ultimă sămânță și nucă pe care le pot găsi și aprovizionându-și locuințele din copaci cu suficientă hrană pentru a le ajuta să treacă iarna.
Deși veverițele de copac sunt active pe timpul iernii, nu veți vedea multe dintre ele. Asta pentru că, practic, Netflixează și se relaxează în copacii lor confortabili.
Veverițele siberiene, pe de altă parte, sunt pe jumătate adormite — și baricadate sub pământ pentru o perioadă lungă.
