Te-ai întrebat vreodată ce anume face o plantă invazivă atât de bună la preluarea unui ecosistem? Și, dacă o plantă dintr-o altă parte a lumii este mult mai bună la asta decât omologul său nativ, de ce să nu o lăsăm să preia controlul?
Supraviețuirea celui mai puternic, nu?
Problema, desigur, este că acești invadatori străini sunt prea buni la ceea ce fac. Luați kudzu, de exemplu. De la sosirea sa în Statele Unite în 1876, aceste vițe viguroase s-au adaptat atât de bine solului local, încât sufocă literalmente întinderi vaste din sudul american. Astăzi, aproximativ 3 milioane de hectare din sud sunt acoperite de kudzu.
Niciun ecosistem nu poate prospera cu o singură plantă. Dar vițele de kudzu, cunoscute și sub denumirea potrivită de monștri, nu sunt genul care să împartă.
Același lucru este valabil și pentru troscotul japonez, un alt invadator străin care nu suferă concurența — deoarece tufele sale dure, asemănătoare bambusului, sufocă viața vegetală locală. Aceasta este o veste proastă pentru zonele umede și alte ecosisteme unde biodiversitatea este vitală pentru prosperitatea faunei sălbatice.
Dar de ce sunt acești invadatori atât de mult mai implacabil de eficienți decât vegetația locală? Ați putea crede, de exemplu, că Japonia — unde kudzu a apărut inițial — ar fi fost înghițită de viță cu mult timp în urmă.
Și dacă cătina, care provine inițial din Europa, este o plantă atât de feroce, de ce nu este Lumea Veche acoperită de ea?
Superman nu și-a dobândit superputerile până nu a plecat de acasă
Răspunsul, conform unui studiu recent publicat în revista Science, este că plantele își dobândesc superputerile atunci când își părăsesc casa. Gândiți-vă la Superman — un kryptonian obișnuit pe planeta sa natală. Dar când apare aici pe Pământ, devine brusc Omul de Oțel.
În cazul plantelor non-native, există ceva în apă — sau, mai degrabă, chiar microbii din sol — care le face mai rezistente decât cele locale. Studiul sugerează că interacționează diferit, nu doar cu acești microbi, ci și cu insectele locale. Drept urmare, nu doar că cresc mai mari și mai puternice. Eliberează, de asemenea, mai mult dioxid de carbon în atmosferă.
Și ultimul lucru de care are nevoie o planetă care deja se străduiește să limiteze emisiile de gaze cu efect de seră sunt plantele care ciclulază mai mult CO2 în atmosferă.
Pentru studiul lor, Lauren Waller de la Centrul de Cercetare Bio-Protecție de la Universitatea Lincoln din Noua Zeelandă și colegii ei au construit 160 de mini-ecosisteme experimentale.
Fiecare ecosistem minuscul a prezentat o combinație unică de plante invazive și non-invazive. Chiar și solul a prezentat microbi cu niveluri variate de microorganisme străine. Iar cercetătorii au adăugat în unele ecosisteme câțiva gărgărițe, molii, afide și alte vietăți.
„Am creat comunități variind în dominanța plantelor exotice, trăsăturile plantelor, biota solului și erbivorele nevertebrate și am măsurat indicatori ai ciclului carbonului”, notează cercetătorii în studiu.
Insectelor le place bucătăria internațională
În cele din urmă, insectele s-au dovedit a fi factorul decisiv. Mini-ecosistemele care nu aveau insecte, indiferent dacă plantele erau native sau non-native, au menținut o emisie consistentă de CO2.
Introduceți câțiva gărgărițe sau afide, pe de altă parte, și imaginea se schimbă dramatic. În mini-ecosistemele cu sol non-nativ și plante exotice, insectele locale păreau să fie extrem de ocupate, ajutând vegetația să elibereze de 2,5 ori mai mult CO2 decât omologii lor locali.
Plantele străine au interacționat viguros cu anumite tipuri de bacterii din sol. În același timp, acele plante au arătat o rezistență mult mai puternică la ciuperci — agenți patogeni care cel mai adesea provoacă boli ale plantelor.
Concluzia? În testele de laborator, plantele străine au crescut mai puternice în sol non-nativ — și au respins ciupercile ucigașe mai eficient decât omologii lor locali.
Dar insectele, în special cele distructive, le-au iubit și ele. Poate că asta s-a întâmplat pentru că erau noile plante din cartier. Cui nu-i place să se plimbe printr-un loc nou? Dar, mai probabil, sugerează cercetătorii, plantele străine aveau anumite caracteristici fizice care atrăgeau dăunătorii insectelor — cum ar fi frunzele groase și dense.
Acele insecte care rod ar accelera rata de descompunere a unei plante, accelerând, de asemenea, ciclul său de carbon. Drept urmare, dacă cercetarea se menține în lumea reală, plantele invazive ar expira mult mai mult CO2 în atmosferă. Și asta ar putea explica de ce nu toate plantele sunt la fel de bune pentru un anumit ecosistem.
„Sunt toți copacii buni?”, întreabă Axios David Wardle, profesor de ecologie forestieră la Universitatea Tehnică Nanyang din Singapore. „Vrem cu adevărat trilioane de copaci dacă sunt specii non-native care transformă ecosistemul? Probabil nu.”
