Este dificil să scrii despre Fallingwater a lui Frank Lloyd Wright pe un site dedicat designului și vieții sustenabile. Este, probabil, una dintre cele mai nesustenabile clădiri construite vreodată, necesitând întreținere constantă în lupta împotriva umidității. Reprezintă o provocare și o cheltuială constantă pentru Western Pennsylvania Conservancy, care se ocupă de ea astăzi. Cu toate acestea, este aproape o definiție a designului ecologic; Edgar Kaufmann Jr., care a locuit acolo, a scris:
Totul la ea este anti-PlanetaNoastra, de la costul până la dimensiunea acestei a doua case și până la faptul că a fost nevoie de un alai de patru mașini pentru a transporta familia Kaufmann și servitorii lor din Pittsburgh. Poate cel mai rău lucru la ea este amplasarea, chiar deasupra cascadei; „să luăm ceva frumos și natural și să construim chiar deasupra lui.” Contravine tot ceea ce ar face un arhitect corect din punct de vedere ecologic astăzi. Și totuși, este și, așa cum a remarcat Frank Lloyd Wright,
Nesustenabil și Nerealist
Consolele ca acestea sunt ridicole astăzi, dar atunci? Imposibil. Familia Kaufmann a cerut o a doua opinie despre lucrarea primului inginer, a adăugat mai mult oțel și tot a început să crape imediat ce a fost îndepărtată susținerea. Wright a dat vina pe al doilea inginer, spunând că acele console erau prea grele după modificare.
Le Corbusier și-a amplasat Vila Savoye pe pilotis „pentru a oferi o separare efectivă între pământul corupt și otrăvit al orașului și aerul pur, proaspăt și lumina soarelui din atmosfera de deasupra sa.” Dar Frank Lloyd Wright s-a bucurat de acest lucru și a făcut din casă o parte a stâncilor. Le-a adus chiar în interiorul casei, ieșind prin pereți.
Aceasta este definiția PlanetaNoastra – nu tai, ci construiești în jurul ei.
Etajul principal este de fapt o singură cameră mare; există o bucătărie micuță pentru personal, dar în rest, totul se întâmplă aici, cu vedere la copaci și terase, și plină de zgomotul apei căzătoare. Mobilierul este, ei bine, ca tot mobilierul lui Frank Lloyd Wright, arătând foarte inconfortabil. (Îmi cer scuze pentru fotografia ușor neclară) Edgar Kaufmann a vrut de fapt să plaseze casa unde putea vedea cascada, dar FLW a avut alte idei și a scris:
Par să fi fost băutori serioși și aveau această minge minunată care se rotea deasupra șemineului pentru a încălzi aproximativ 7,57 litri de grog într-o noapte răcoroasă.
Proporțiile sunt ciudate. Camera de zi și terasele sunt uriașe; bucătăria este minusculă. Scara către etajul doi este oarecum ascunsă și îngustă.
În afară de camera principală de la parter, dormitoarele și băile sunt extraordinar de mici după standardele de lux de astăzi, cu tavane foarte joase – dormitoarele sunt pentru dormit, iar tavanele sunt joase pentru a face tranziția către exterior mai dramatică; o compresie, apoi o expansiune. Fiecare dormitor avea o baie, cu plăci de plută pe podele și pereți.
Dormitorul lui Edgar Kaufmann Jr. este pozitiv monastic.
Chiar și birourile erau minuscule, iar jumătate din ele erau ocupate de o grilă de radiator. Edgar Kaufmann Sr. i-a scris lui Wright și s-a plâns că biroul „era atât de minuscul încât nu era loc să scrie un cec arhitectului său.” Așa că Wright a proiectat această extensie cu un decupaj pentru a permite deschiderea ferestrei cu cercevea.
Casa este plină de detalii de coșmar ca acestea, unde sticla este chituită într-un șliț din piatră. Fără îndoială a fost o groapă fără fund pentru bani încă din ziua în care a fost deschisă.
Deasupra și în spatele casei principale, o casă de oaspeți a fost construită un an mai târziu. Edgar Kaufmann a vrut să aștepte și să vadă ce a învățat familia din casa principală, și există diferențe semnificative; dormitorul este mai mare și mai confortabil, spațiul de locuit este cu adevărat cea mai frumos proporționată și confortabilă cameră din casă. Doamna Kaufmann ar fi putut prefera; ea stătea adesea aici în loc de casa principală. Am crezut că se simțea mult mai confortabilă. (Din păcate, din anumite motive, fotografiile noastre din interior nu au ieșit bine.) Interesant este că familia Kaufmann ar fi putut aștepta mai mult pentru a o termina, dar antreprenorul i-a rugat să înceapă; depresiunea încă făcea ravagii în această parte a Pennsylvaniei și toată lumea era disperată după muncă la douăzeci și cinci de cenți pe oră.
Gânduri Finale
În cele din urmă, este, poate, cea mai remarcabilă casă a secolului XX. Este ecologică? Este sustenabilă? Edgar Kaufmann Jr. are ultimul cuvânt:
Mulțumiri Western Pennsylvania Conservancy pentru permisiunea de a publica aceste fotografii și ghidului nostru turistic minunat și informat, Susan.
