Cu ani în urmă l-am declarat pe Andrew Maynard Cel Mai Bun Tânăr Arhitect Ecologic; a mai îmbătrânit și s-ar putea să nu se mai califice dacă am mai derula programul Cel Mai Bun Ecologic. Cu toate acestea, munca sa continuă să fie una dintre cele mai interesante și captivante pe care le-am prezentat pe PlanetaNoastra. Încă nu m-am obișnuit cu schimbarea numelui biroului său în Austin Maynard și continui să-l numesc Austin Powers. Dar nu le pasă, scriind:
Poate că au crescut, dar încă au acel simț al umorului, o dorință de a ignora convențiile (și reglementările de zonare și codurile de construcție atunci când vor să se joace cu ele). Și acum au finalizat ceea ce ei numesc casa „ACEA”. Anul trecut am ținut o prelegere pentru studenții mei de la Ryerson University School of Interior Design despre munca și practica lui Andrew; iată un fel de prezentare tip Pecha Kucha a acesteia.
Acum, să lămurim mai întâi, casa ACEEA nu este ATÂT de mică, având 255 m². Dar în contextul suburban australian, este aparent modestă. Arhitecții explică:
De fapt, când te uiți la planul parterului, arată destul de mare, cu două zone de lounge, o sală de mese separată și un birou. Planul este, de asemenea, destul de instructiv; acolo unde în ultima casă a lui Austin Maynard pe care am prezentat-o, unde credeam că circulația era total nebunească, aici este cât se poate de clară, o axă dreaptă ca o săgeată prin inima sa. Celălalt lucru pe care îl iubesc la munca lor este cât de greu este să determini de fapt ce este înăuntru și ce este afară; ele se îmbină întotdeauna atât de frumos, iar cei dintre noi care trăim într-un climat în care trecem de la țânțari la iarnă sunt invidioși.
De exemplu: o vedere spre spate. Axa coridorului continuă spre stânga, iar când ușile sunt deschise spre spate, se văd patru schimbări diferite de material la nivelul podelei, ceea ce face dificil de spus exact unde are loc trecerea de la interior la exterior.
În majoritatea caselor, etajul este la fel de mare ca parterul. (cu siguranță este și în casa vecinului) Dar aici, arhitecții o fac doar cât trebuie, apoi încep să se joace cu formele.
Nivelul superior este exact ce este nevoie, mult mai mic decât cel inferior, cu trei dormitoare modeste, două băi. Deoarece:
Așa cum s-a menționat anterior, planul este împărțit în zone distincte. Aceasta nu este o practică standard printre arhitecții moderni;
Scările realizate din plasă de oțel îndoită par să fie acum o marcă înregistrată; văzute pentru prima dată în (desigur, alba) Casa Neagră, ele sunt folosite din nou aici.
Bucătăria cu siguranță nu este mică. În aproape toate casele firmei, bucătăriile sunt luminoase și generoase, și de obicei se deschid direct în curtea din spate. Aceasta este de fapt restrânsă și pare să se deschidă într-o curte interioară; treci printr-un lounge pentru a ajunge în spate.
Și o curte din spate minunată, cu piscină, zonă de relaxare și câteva elemente ecologice îngropate:
Este multă sticlă și unii s-ar putea întreba dacă nu este prea mult, atât din punctul de vedere al intimității, cât și al câștigului solar. Dar există un motiv aici.
Din fericire, au și jaluzele bune care se ridică de jos.
Se poate vedea cum funcționează o astfel de transparență minunată seara aici. Și nici nu pare atât de mare; poți vedea chiar prin ea.
Toate adevărate, cu excepția cazului în care o casă mică se află pe un teren mare care poate susține o casă mare, atunci toate aceste argumente despre densitate se destramă. Dar cui îi pasă, este o bijuterie transparentă frumoasă, nu atât de mare. Mai multe fotografii la Austin Maynard Architects
