Combinația dintre vremea caldă de vară și relaxarea regulilor de izolare a dus la o creștere masivă a numărului de oameni care vizitează zonele rurale. Deoarece călătoriile internaționale rămân dificile, oamenii caută distracție mai aproape de casă, umplând parcurile naționale, zonele de conservare, plajele și regiunile de râu care în mod normal ar fi trecute cu vederea de toți, cu excepția celor mai dedicați drumeți, ornitologi și campioni.
Din păcate, rezultatul a fost haos, dezordine și gunoaie – o mulțime – lăsate în urmă de oameni care, în mod evident, nu înțeleg cum să trateze zonele rurale. The Guardian îl citează pe Jake Fiennes, directorul celei mai mari rezervații naturale din Anglia, la proprietatea Holkham, care a primit în această vară un număr fără precedent de 20.000 de vizitatori pe zi:
Sună similar cu ceea ce a experimentat soțul meu într-o excursie recentă de patru zile cu canoea în Parcul Provincial Algonquin din Ontario, Canada. A avut o conversație cu un paznic de parc care a spus că au fost copleșiți de vizitatori noi în această vară, toți dorind să încerce campingul în sălbăticie. Acești vizitatori cumpără o grămadă de echipament ieftin din magazinele mari, îl duc la un loc îndepărtat, apoi se strică sau este prea greu și nu vor să-l ducă înapoi, așa că îl abandonează. El a spus: „Ne petrecem tot timpul curățând locurile de camping, deoarece oamenii își lasă pur și simplu gunoaiele în urmă.”
Este trist de auzit, dar ca cineva care a crescut într-o regiune turistică populară din Ontario, unde numărul vizitatorilor de patru ori depășește populația locală în fiecare vară, nu sunt surprins. Am văzut personal cum oamenii aflați în vacanță uită adesea că „locul lor de joacă” de weekend este, de fapt, casa permanentă a altcuiva.
Pe de o parte, este entuziasmant că o nouă generație de vizitatori tineri, urbani, descoperă pentru prima dată zonele rurale. Pe măsură ce lumea revine încet la normal, mulți dintre acești oameni vor rămâne captivați de frumusețea locurilor locale pe care le-au vizitat în această vară istorică și vor continua să revină.
Pe de altă parte, însă, acești noi vizitatori trebuie să învețe cum să interacționeze cu natura pentru a evita distrugerea ei de către mâinile lor prea entuziaste. Aici poate ajuta Codul Rural. Este un document englezesc care descrie modul în care o persoană ar trebui să interacționeze cu natura, similar cu principiile Nu Lăsa Urme. Acesta include reguli precum „Respectați alte persoane”, care explică cum să parcați, să manipulați porțile și să urmați potecile, și „Protejați mediul natural”, care îndeamnă oamenii să-și ia gunoiul acasă, să nu arunce deșeuri, să evite grătarele sau focurile, și multe altele.
Fiennes, directorul citat mai sus, își dorește ca Codul Rural să facă parte din programa școlară. Cred că este o sugestie inteligentă; ar fi o adăugare ușoară la o oră de biologie sau științe generale. Dar alții și-au exprimat îngrijorarea că ar face ca activitățile în aer liber să pară prea elitiste. Ben McCarthy, șeful departamentului de ecologie a naturii și conservare al National Trust, a declarat:
Nu sunt de acord cu McCarthy. Codul este atât de scurt și ușor de citit încât nu este prea mult să ceri oamenilor să-l citească. Nu este cu nimic diferit de a cere mașinilor să oprească și să cumpere un permis pentru a intra într-o rezervație naturală. Cele două acțiuni ar putea merge mână în mână: Citiți asta, cumpărați-vă permisul.
Mai mult, există modalități corecte și greșite de a interacționa cu un anumit mediu, iar implicarea în modalități greșite poate pune în pericol siguranța altor oameni și a faunei sălbatice. A ști cum să cureți un loc de camping este o abilitate învățată, la fel cum este și a te deplasa cu metroul într-un oraș mare. Nu este greșit (sau „elitist”) să le explici vizitatorilor cum să o facă corect. De fapt, dacă vizitatorii nu au acces la aceste informații, este greu să te superi când greșesc.
Sunt în favoarea unei educații publice mai bune privind tratamentul spațiilor naturale, indiferent dacă ia forma unor panouri publicitare și indicatoare, a unui contract semnat la intrarea într-un spațiu desemnat (în schimbul unui permis), sau a includerii în programa școlară. Cu cât se discută mai mult despre asta, cu atât mai multă grijă vor acorda oamenii. Gândiți-vă doar la modul în care igiena mâinilor s-a îmbunătățit în timpul pandemiei; aceeași grijă trebuie învățată și aplicată mediului natural dacă dorim să-l păstrăm.
