Pe măsură ce incendiile fac ravagii în California, mulți oameni se întreabă din nou de ce locuiesc oamenii în aceste zone predispuse la incendii și de ce locuințele lor nu sunt mai rezistente la foc. În multe privințe, arhitecții sunt persoanele greșite de întrebat despre acest subiect; problemele din California sunt mult mai mari decât codurile de construcție. Scriind în Atlantic după incendiile din California din 2019, Annie Lowrie a menționat că mulți oameni s-au mutat în „interfața sălbatică-urbană” (WUI) deoarece acolo își puteau permite să locuiască.
După incendiile din 2019, am întrebat-o pe Anna Cumming, redactorul revistei australiene de locuințe verzi Sanctuary (pe care am descris-o odată ca fiind „cea mai bună revistă de locuințe verzi disponibilă oriunde” și încă este) despre codurile australiene. După „Sâmbăta Neagră” din 2009, aceștia au introdus clasificările Bushfire Attack Level (BAL). Designerul de construcții Dick Clarke a scris recent în Sanctuary despre cum a funcționat acest sistem:
Evident, „experiența de pe teren arată că impactul standardului a fost enorm”. Una dintre cele mai mari schimbări a vizat ferestrele și ușile, care acum trebuiau să aibă o clasificare la foc de 30 de minute în zona FZ. Acest lucru devine costisitor: „O casă modestă din Munții Albaștri, lângă Sydney, s-a confruntat cu un cost pentru ferestre și uși care a crescut de la aproximativ 60.000 de dolari pentru ferestre BAL-40 la aproape 300.000 de dolari pentru BAL-FZ. Inutil să spunem că visurile tânărului cuplu au fost spulberate și aceștia au vândut terenul”.
Planificarea amplasamentului este, de asemenea, importantă, autoritățile de pompieri aprobând planul de amplasament și copacii fiind defrișați direct în jurul casei. Apoi, există forma casei în sine, care poate afecta cât de ușor arde casa:
Apoi, există sisteme de suprimare a incendiilor, rezervoare de apă, pompe acționate de motor care funcționează atunci când alimentarea este întreruptă, dimensionate pentru a funcționa timp de o oră, „suficient pentru a face față unei ploi de jar care coboară înaintea frontului de foc care se apropie, pentru cele cinci sau zece minute cât durează trecerea frontului și apoi pentru încă treizeci de minute pentru a stinge orice jar rezidual”.
Între timp, în California…
În 2008 a fost introdus un set de reglementări cunoscut sub numele de Capitolul 7A, care a stabilit standarde pentru acoperișuri, placări, ferestre și punți pentru casele construite după 2008 în zonele cu risc de incendiu. Potrivit lui Dale Kasler în Sacramento Bee:
Dar nu este aplicat peste tot; chiar și în comunitățile care au ars din temelii, constructorii nu sunt obligați să construiască conform standardului. Dezvoltatorii nu vor să plătească costurile și nici cumpărătorii, așa că fac înțelegeri cu politicienii locali. „Guvernele locale au libertatea de a respinge desemnarea Cal Fire… unele consilii orășenești au fost reticente în privința hărților statului din cauza temerilor că codul Capitolului 7A va crește costurile de construcție sau din alte motive”.
Cerințele codului de construcție pentru respectarea Capitolului 7A și construcția în WUI nu sunt chiar drastice; placări și acoperișuri incombustibile, câteva detalii pentru a preveni intrarea jarului, lemn tratat pentru pardoseli exterioare. Privind ferestrele, acestea trebuie să fie „geam izolator cu minim o sticlă securizată sau clasificat la 20 de minute” – nu exact costul suplimentar de 60.000 sau 300.000 de dolari despre care am citit în Australia. Dar chiar și acest lucru este prea mult pentru unii constructori și politicieni din California.
Așadar, revenind la întrebarea lui Anthony Townsend, arhitecții pot face multe, dar aceste case sunt rareori proiectate de arhitecți în America de Nord. Și, așa cum notează și el, costurile și politica contează; chiar și cerințele relativ minime ale Capitolului 7A nu sunt aplicate uniform. Oamenii se mută în WUI pentru că este aproape singurul loc unde își permit să locuiască. Aceasta nu este o problemă de design; este fundamental o problemă economică.
Per total, aș prefera să fiu în Australia
De fiecare dată când arăt aceste case și clădiri minunate din Sanctuary, australieni precum Warren McLaren, redactor emerit al PlanetaNoastra îmi amintesc că țara are o extindere suburbană masivă și o mulțime de locuințe de calitate oribilă. Am scris anterior: „Știu că Australia nu este perfectă, că există incendii și insecte otrăvitoare și Tony Abbott și te obligă să porți căști de bicicletă pe căldură, dar casele!!!” Cumming (redactorul Sanctuary) ne-a trimis câteva link-uri despre case frumoase și sigure la incendiu:
„O perspectivă înălțătoare” – Un teren excepțional necesită un tip special de locuință.
„Refugiu bine amenajat” – Lucrând cu un buget modest, arhitectul Matt Elkan transformă patru containere de transport recuperate într-o oază elegantă, cu întreținere redusă.
„Orientat spre viitor” – Realizat din baloți de paie, anvelope reciclate și pământ, acest proiect realizat de proprietar a deschis calea unei noi cariere.
