Ce povești ar putea spune obiectele noastre vechi, uitate, dacă ar putea vorbi? Ar relata cu fidelitate detaliile minuscule ale rutinelor noastre zilnice, acele momente de contemplare privată, episoade de singurătate sau îndoieli existențiale, sau poate strălucirea acelor epifanii de o secundă pe care le avem cu toții în cele mai liniștite momente?
Artistul în sticlă Amber Cowan, cu sediul în Philadelphia, Pennsylvania, este cineva fascinat de astfel de povești nespuse. Ea refolosește sticle de vin și bere, bucăți vechi de sticlă salvate din fabrici închise și depozite de vechituri, precum și sticlă provenită din obiecte antice găsite la piețe de vechituri. Folosind tehnici precum modelarea la flacără (flameworking), sculptura la cald (hot-sculpting) și suflarea sticlei (glassblowing), Cowan transformă aceste deșeuri și rebuturi în peisaje de sticlă incredibil de detaliate, care par să spună propriile lor povești fantomatice.
Procesul creativ al lui Cowan începe cu o selecție: mai exact, ea alege o piesă în funcție de culoarea sa, apoi începe să colecteze diverse figurine și animale din sticlă care se potrivesc cu acea paletă de culori. Ea topește și prelucrează diversele obiecte din sticlă pentru a crea organic scene dens populate, care par să prindă viață cu floră și faună imaginară.
Opera lui Cowan este plină până la refuz de detalii complexe, care sunt o încântare pentru ochi și se raportează adesea la o versiune fantastică a naturii. De exemplu, în această piesă intitulată „Găină Colectând Toate Ovulele Sale”, vedem în centru o găină păzind un obiect deschis, asemănător unui ou, din care se revarsă material genetic amorf.
Pasărea mamă vigilentă este înconjurată de o abundență de frunze, flori și ciuperci, toate meticulos lucrate.
Pe lângă căutarea antichităților din sticlă, opera lui Cowan încorporează și „culașe” reciclate sau fragmente aruncate de sticlă presată, un tip de sticlă turnată care a fost odată populară de la mijlocul anilor 1850 până la începutul secolului al XX-lea.
După cum explică Cowan, piesele ei de artă din sticlă, complicate și asemănătoare cu diorame, „spun povești despre descoperirea de sine, evadare și singurătate feminină, utilizând figurine și animale găsite în piesele de sticlă antică colecționate. Aceste figurine devin simboluri recurente în narațiunea în evoluție și aduc simultan un omagiu istoriei producției de sticlă din S.U.A.”
Utilizarea de către Cowan a sticlei presate reciclate a fost un accident fericit, rezultat din simplul fapt că materialul nou din sticlă era costisitor. Ea ne spune:
Pe lângă acest aspect practic, Cowan spune că acum primește chiar și piese de sticlă vintage de la străini din toată țara, care trebuie să scape de ele, dar vor să se asigure că aceste piese nostalgice sunt reînviate și refolosite cumva.
Într-un caz, Cowan spune că a primit două piese antice din anii 1800, de la o femeie al cărei străbunic le câștigase la un târg de stat. Acestea au fost oferite străbunicii sale ca un cadou. Nedorind să le arunce, femeia le-a trimis lui Cowan.
„Uneori, pur și simplu nu le mai vor, dar este o moștenire de familie sau are o valoare sentimentală, așa că mi le trimit pentru ca ele să poată continua să trăiască prin munca mea,” explică Cowan.
Prin refolosirea artistică a acestor rebuturi de sticlă, atât din industrie, cât și de la familii, opera inovatoare a lui Cowan păstrează amintirile colective și individuale care sunt secret ascunse în aceste obiecte cotidiene – ceva ce face aceste piese frumoase cu atât mai semnificative. Pentru a vedea mai multe, vizitați Amber Cowan.
