Când goana corporativă a descurajat-o, Cathy Zhang a pus mâna pe o pensulă și nu a mai privit înapoi. Detașându-se de deziluzia ascensiunii constante pe scară ierarhică, ea și-a găsit vocația creând portrete moderne fanteziste în acuarelă cu animale. Arta ei conține și un mesaj. Zhang își folosește imaginile pentru a atrage atenția asupra problemelor de conservare legate de speciile pe care le pictează.
Am discutat cu Zhang pentru a-i celebra munca și pentru a afla mai multe despre cum a fost să devină o artistă cu normă întreagă și cum vede ea că munca ei face o diferență în lume.
PlanetaNoastra: Iubirea ta pentru pictură a pornit de la încercarea mișcării #The100DayProject. Cum a fost acel proces de descoperire pentru tine?
Cathy Zhang: Premisa #The100DayProject a fost să alegi o activitate — nu limitată la medii artistice — și să o faci în fiecare zi timp de 100 de zile, împărtășind-o pe Instagram cu o comunitate mai largă. Am descoperit-o pe Instagram într-o perioadă în care mă simțeam cu adevărat lipsită de creativitate în cariera mea, într-un domeniu analitic și tehnic. Am simțit că pictura era un mediu accesibil care să mă ajute să umplu acest gol. Chiar dacă nu pictasem niciodată în acuarelă înainte de acest proiect, noutatea ei m-a atras.
Am început modest. Nu voiam să mă angajez într-un proiect care să consume atât de mult timp încât să mă descurajeze să îl încep, așa că mi-am permis să am zile ușoare în care puteam picta orice timp de 20 de minute. Unele dintre lucrările mele timpurii din proiect erau lucruri simple, cum ar fi frunze, forme sau o pasăre pe care o copiasem dintr-o altă pictură online. În cele din urmă, mi-am format obiceiul de a-mi face timp să pictez în fiecare seară după serviciu și petreceam tot mai mult timp cu idei și cercetare.
Înainte de sfârșitul perioadei de 100 de zile, am avut un presentiment că acesta era mai mult decât un proiect de o singură dată. În unele zile, simțeam cu adevărat că slujba mea îmi stătea în calea artei, pentru că abia așteptam să ajung acasă și să încep să pictez. Totuși, era ridicol să cred că aș putea face o nouă carieră dintr-un nou „hobby”. Și iată că, am decis să fac exact asta șase luni mai târziu.
De ce animalele au devenit subiectul tău principal?
Am fost o stăpână mândră (și adesea neștiutoare) a diverselor animale de companie: broască țestoasă, iepure, pește, hamster, papagali, și în prezent un câine. Am iubit întotdeauna animalele, dar fascinația mea pentru animalele sălbatice a fost la un nivel superficial din cauza inaccesibilității lor.
Mi s-a părut natural să aleg animalele ca subiect principal al picturilor mele, dar mi-a oferit și oportunitatea și motivația de a învăța mai multe despre ele. Multe animale sunt încă precum creaturi mistice pentru mine, așa că este o experiență constantă de descoperire. Îmi place să citesc despre modul în care trăiesc, comunică, se adaptează și despre diferitele moduri în care își stabilesc ierarhia familială și ordinea de dominare în triburile lor.
Recent, mi-a fost rușine să recunosc că nu știam că narvalii sunt reali până când câțiva prieteni mi-au mărturisit același lucru. Deoarece este dificil pentru noi să accesăm habitatul lor natural, am o mare apreciere pentru fotografii și cineaștii de natură extrem de răbdători și rezistenți care surprind momente din sălbăticie pentru ca noi ceilalți să le savurăm.
Din punct de vedere creativ, scopul meu în pictura animalelor este să le captez esența, precum și să le umanizez puțin cu expresii și personalități, fără a le transforma în personaje de benzi desenate. Datorită naturii jucăușe și pozitive a multor dintre animalele mele, multe dintre imprimeurile mele artistice sunt decorațiuni populare de perete pentru creșe și camere de copii. Cu toate acestea, am fost și solicitată să pictez animale pentru adulți, așa că adaptarea stilului meu la public a fost o modalitate distractivă de a-mi dezvolta abilitățile.
Îți folosești adesea subiectele pentru a atrage atenția asupra problemelor de conservare. Ce probleme legate de viața sălbatică îți sunt cele mai aproape de suflet?
Efectele schimbărilor climatice asupra habitatelor sălbatice și conservarea lor îmi sunt cele mai aproape de suflet. În prezent, lucrez la o serie cu alfabetul animalelor, în care pictez un animal care începe cu fiecare literă a alfabetului. Adesea însoțesc postările mele de pe Instagram cu pictura cu fapte interesante despre animale.
Este tulburător cât de des întâlnesc o specie pe cale de dispariție sau critic periclitată doar selectând nume de animale la întâmplare. Deși multe dintre ele sunt amenințate și din cauza braconajului, consider că efectele pe termen lung ale schimbărilor climatice asupra vieții sălbatice sunt mai puțin înțelese decât vânătoarea ilegală de animale.
Ceea ce adesea nu realizăm sunt rolurile critice pe care le joacă animalele în menținerea echilibrului ecosistemului nostru. Când pierdem o specie-cheie, aceasta destabilizează lanțul trofic și poate fi dăunătoare pentru un întreg ecosistem.
Ai vreo specie anume pe care îți place cel mai mult să o pictezi?
Deși este dificil să aleg o specie anume, mi-au devenit dragi marile feline sălbatice. De exemplu, râsul iberic și ghepardul au fost două dintre subiectele mele preferate recente. Înainte de felinele mari, am fost obsedată de dinozauri pentru o scurtă perioadă, în special jucându-mă cu tema oximoronică a dinozaurilor preistorici echipați cu tehnologie modernă. Majoritatea animalelor pe care le pictez au cel puțin două picioare și nu mai mult de patru, ceea ce elimină șerpii și insectele din motive pe care le puteți imagina.
Arta ta este un amestec frumos de grație și distracție. Cum ți-ai găsit stilul?
Cred că stilul unui artist și alegerea mediului de lucru reflectă adesea personalitatea acestuia. Rafinarea unui stil care este cu adevărat idiosincratic pentru un artist durează mulți ani. Personal, am tendința să mă opun prea multor structuri și apreciez spontaneitatea. Cu toate acestea, sunt și rațională și îmi place să fiu organizată. Acest lucru ar putea explica de ce aleg să pictez subiecte din viața reală într-un stil mai abstract pentru a apela atât la latura mea logică, cât și la cea imaginativă. Recunoscând că un stil se dezvoltă pe parcursul multor ani, sunt sigură că stilul și subiectul meu de interes vor evolua în timp, la fel ca și răspunsul meu la această întrebare.
Acuarela este un mediu relativ imprevizibil. Ce te face să iubești să o folosești, spre deosebire de alte tipuri de vopsele?
Am avut o expunere limitată la vopseaua acrilică și pe bază de ulei înainte, dar noutatea acuarelei mi-a stârnit curiozitatea. Era, de asemenea, un mediu foarte popular pe Instagram, deoarece se presupune că este cel mai accesibil mediu pentru persoanele care nu sunt instruite formal în arte. Ceea ce m-a prins în timp la ea este natura sa imprevizibilă. Deși mulți exprimă că acuarela este un mediu dificil de controlat, cred că lipsa controlului face acuarela foarte iertătoare și niciodată plictisitoare, deoarece îi recompensează pe cei care învață să o aprecieze pentru ceea ce este și nu încetează niciodată să ofere surprize. Aceste surprize vin și cu multe frustrări, dar până acum recompensele depășesc cu mult dezavantajele.
Ai descoperit pictura după ce ai încercat o viață mai corporatistă. Ce s-a schimbat pentru tine personal după ce ai găsit o nouă profesie și pasiune?
Una dintre cele mai clare schimbări mentale și emoționale pe care le-am experimentat de când am urmat această nouă profesie este că nu mă mai tem de serile de duminică și de diminețile de luni. Arta a devenit un subiect de conversație mai frecvent și o sursă de bucurie pentru familia mea, socri și prieteni, deoarece, spre deosebire de multe domenii de muncă, oamenii pot vedea efectiv produsele pe care le creez și reacțiile pe care le provoacă. Presupun că majoritatea susțin cu prudență schimbarea mea drastică de carieră sau, din fericire, își păstrează scepticismul pentru ei înșiși (glumesc). Pe lângă cercurile mele existente de prieteni care sunt în mare parte profesioniști, sunt recunoscătoare că am dobândit o comunitate de prieteni artiști și designeri prin Instagram. Ei au fost o sursă de inspirație și optimism pentru mine.
Deși îmi urmăresc pasiunea și prețuiesc cu adevărat libertatea care vine odată cu a fi liber profesionist, acesta nu este visul suprem și mai sunt provocări cu care mă confrunt zilnic. Frica de eșec este prezentă în fiecare zi. Sindromul impostorului se strecoară și el din când în când, când mă compar inevitabil cu alți colegi, artiști și afaceri care există de mai mult timp sau par să fi avut noroc. Spre deosebire de alegerile mele anterioare de carieră, alegerea unei cariere creative care nu promite stabilitate financiară poate fi înfricoșătoare.
Ceea ce mă ajută să trec prin zilele dificile este acea busolă interioară care îmi amintește că parcurg un drum lung și sinuos, dar că este în direcția corectă.
